duminică, 2 februarie 2014

Poveste din Tara Cifrelor



A fost odata ca niciodata, intr-o tara-ndepartata, un imparat intelept care avea o imparatie minunata. Toate ar fi fost bune si frumoase, daca intr-o buna zi nu s-ar fi intamplat ceva neasteptat.
          O vrajitoare rea, venita dintr-o alta-mparatie, dadu o raita pe taramul Imparatului cel Intelept si cotrobaind prin toate cotloanele ei, gasi niste semne ciudate. Unele semanau cu niste scaune intoarse, altele cu niste lebede, altele cu steguletele batute de vant sau cu niste secere. Tare-si mai dorea aceste jucarele pentru copilasul ei, Zmeutul, asa ca le-a adunat intr-un sac, s-a urcat pe matura ei fermecata si dusa a fost , inapoi, pe taramul ei vrajit.
          De atunci, toata ordinea din imparatie a disparut, nu se mai stia nimic: Soarele nu mai stia la ce ora sa rasara, oamenii nu mai stiau sa numere, ce mai?, totul era intors pe dos.Tare mahnit a fost Imparatul Intelept, atunci cand a vazut ca aceste semne, care erau de fapt cifrele, au disparut. Ele erau foarte importante pentru oamenii din imparatie..
          De indata a dat zvon in tara, ca-l va rasplati imparateste pe acel voinic care-i va gasi cifrele pierdute. Insa, tuturor le era frica de vrajitoarea cea rea, asa ca nimeni nu se incumeta, pentru tot aurul din lume, sa treaca pe taramul cel vrajit.
          Doar voinicul Stie-Tot, asa il numea lumea, se incumeta sa-si incerce norocul, pentru a aduce din nou ordinea in imparatie. Impreuna cu calul sau “Plus”  si cu credinciosul sau  caine, “Minus” , a pornit in greaua calatorie de a gasi cifrele si de a le aduce inapoi. Si mersera, si mersera, cale lunga, zi si noapte, pana cand au ajuns, in sfarsit, pe taramul vestitei vrajitoare.
          Ajunsi acolo, au si dat peste primul obstacol: matura vrajitoarei statea ascunsa dupa un tufis si le-a taiat calea celor trei calatori, lovind cu putere pamantul, pentru a-i inspaimanta. Dar calul Plus a inceput sa dea tare din copite, iar cainele Minus sa latre, curajosii calatori trecand victoriosi de aceasta prima incercare.
          Dar n-au mers mult, pentru ca le-a fost taiata calea de un balaur cu trei capete, care scuipa flacari ingrozitoare. N-au avut alta scapare decat sa-l infrunte pe inspaimantatorul balaur , care, oprindu-i din drum le spuse:
         " -Veti trece mai departe, numai daca veti sti sa rezolvati problemele pe care vi le voi spune eu, iar de nu, veti ramane supusii mei toata viata!"
....si rezolvara toate problemele , reusind sa-l  invinga.
          Au mers ei mai departe, pana ce-au ajuns intr-o padure, iar din aceasta se auzeau glasuri ciudate si infricosatoare.Padurea era atat de deasa, incat nici cararea nu se mai vedea...In padure se ascundea Muma-Padurii, care apuca sa puna mana pe strainii rataciti. Oprindu-i din drum le spuse:
         "-Veti trece de aceasta padure, numai daca veti sti sa dezlegati problemele pe care vi le voi spune eu, iar de nu, veti ramane supusii mei toata viata! ".
Voinicul Stie -Tot nu se sperie, ca nu degeaba i se zicea asa, asculta cu atentie, se gandi bine si rezolva  toate problemele puse de Muma-Padurii, bineinteles, cu ajutorul celor doi prieteni, calul Plus si cainele Minus. Muma-Padurii nu avu incotro si le arata drumul mai departe.
          Ajunsera, in sfarsit, dupa multa vreme, la castelul vrajitoarei.Vrajitoarea era acasa si ce credeti ca facea?Il ajuta pe Zmeut , fiul ei, sa-si faca temele pentru scoala.Zmeutul plangea de mama focului pentru ca nu stia, iar vrajitoarea nu reusea prin nicio vraja sa-i astearna temele pe hartie.
          Vazand toate astea, lui Stie-Tot I se facu mila de Zmeut si se hotara sa-l ajute.Zmeutul trebuia sa stie multe lucruri cum ar fi:
-Cati iezi avea capra din poveste?(-Voi stiti?)
-Cati pitici au ajutat-o pe Alba-ca-Zapada? , si multe altele…
          La toate intrebarile s-a gasit cate un raspuns potrivit pe care Zmeutul nu l-ar fi aflat fara ajutorul celor trei voinici si al vostru, bineinteles..
Vrajitoarea nici nu s-a gandit ce isteti sunt copiii de pe taramul oamenilor, asa ca le dadu cifrele inapoi, ca si-asa nu avea ce face ele.
          Cu traista plina cu cifrele regasite, cei trei s-au intors in imparatia Imparatului Intelept, unde , imediat toate lucrurile si-au gasit ordinea fireasca, iar voinicul Stie-Tot si credinciosii lui prieteni , Plus si Minus, au fost rasplatiti cum se cuvine, fiind pastrati de imparat in preajma lui, pentru ca tare bine numarau si socoteau.
          Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa…

 (Dupa textul cu acelasi titlu din Revista Invatamantul prescolar,nr.3-4 2009)

duminică, 7 iulie 2013

Proba maturitatii ?

"Daca trebuie să susţii un examen cu cărţile pe bancă, în mod sigur vei uita cărţile acasă."

(Edward A. Murphycitat despre educaţie)


-Ai grijă  să nu uiti şi portmoneul!

Cândva examenul de bacalaureat, adică de terminare a studiului general, purta numele de examen de maturitate. 
După ce-l dădeai, erai socotit matur, îţi puteai lua viaţa în propriile mâini, îţi puteai alege o meserie, îţi puteai întemeia o familie .Era un semn de încredere şi de încredinţare a responsabilităţii. 
Majoritatea funcţionarilor interbelici erau absolvenţi de liceu cu bacalaureat  şi cine a avut ocazia să cunoască asemenea oameni a fost surprins plăcut de erudiţia multora dintre ei.
Concluzia? Cândva şcoala era un loc unde elevul mergea să înveţe, elevii  de azi  confundând-o  cu un loc de distracţie şi socializare.
Ce a devenit bacalaureatul azi? Este el  proba deplinei maturităţi ? Greu de spus în condiţiile în care însuşi sistemul nostru de învăţământ refuză să se maturizeze.  
Nici nu i se dau multe şanse atât timp cât politicul intervine pâna la a numi oameni pe posturi de la cel mai de jos nivel pâna la vârf.
 Despre reforma învăţămîntului se vorbeşte cel mai mult în campaniile electorale şi în perioada premergătoare.
Nimic nu este mai plăcut politicianului român  priceput la toate (tagmă pe care o vedem la televizor în fiecare zi), decît să vorbească despre reforma educaţiei
(vezi Bacul nostru-Mic îndreptar pentru elevi, părinţi, profesori şi poliţişti şi altele).
Dupa numărarea voturilor se uita totul, sau nu...că se mai trezeşte câte cineva să a(bram)burească minţile şi aşa confuze ale protagoniştilor actului educaţional cu propuneri halucinante precum bacalaureat profesional, admiterea în învăţământul superior fără bacalaureat,  etc.
După evenimentele ce au marcat bac-ul 2013,  înţelegem că, de fapt acest examen de maturitate calculează coeficientul de imaturitate al fiecarui elev în parte dar şi al sistemului. 
Câte/câti Costici aflaţi prin minister, inspectorate şi licee vor mai hotărî ce urmează? 

vineri, 28 iunie 2013

La aniversare...

Motto :   
   "Vorbeste  ca şi cum va trebui să dai socoteală".
                                                         (Platon)


        

Constat cu parere de rau ca se implineste un an de cand n-am mai scris nimic pe acest blog.Asta se intampla si altora, se pare ca nu mai e "la moda" sa atragi cuiva atentia cu gandurile tale...desi  cred ca tăcerile sunt infinit mai complicate decât cuvintele.
Ar trebui sa incep totusi cu o marturisire...Ma chinui  de mult sa mai scriu ceva. Uneori nu am timp, alteori nu am chef, de cele mai multe ori nu am inspiratie .
-Ei, asta e, acum in concediu fiind, voi incerca sa-mi pun ordine in ganduri si poate vor reveni si cheful si inspiratia, sperand ca timpul e inca de partea mea.

vineri, 29 iunie 2012

Un minister plin de mistere


MINISTÉR ~e n. 1) Organ central al administraţiei de stat, care conduce un anumit domeniu de activitate a statului. 2) Instituţie care reprezintă acest organ administrativ.

MISTÉR1, mistere, s.n. 1. Ceea ce este (încă) necunoscut, neînţeles sau descoperit; taină; secret.

Nu e un joc de cuvinte! Este concluzia pe care orice om de buna credinta o poate trage in zilele acestea cand nimic nu mai e valabil, cand vinovati de ce se intampla (vezi examenul de capacitate si masurile de rezolvare a problemelor ivite) sunt altii, cand totul este negat, indiferent de evidenta lucrurilor, cand oamenii valorosi sunt inlocuiti fara drept de replica , cand legile nu mai exista, doar de dragul d-lui Goe, ca sa nu ramana repetent.
Asa se face ca s-au mobilizat toate mam'marele, tanti Mitzele si mamitzicile sa-l duca pe "micut" la Bruxelles.
Daca se va dovedi ca a plagiat, va renunta la titlul de dr.(nu si la cel de prim-ministru), dar cine sa mai dovedeasca asta in conditiile in care ministrul de resort a pornit o lupta contra-cronometru demna de o cauza mai buna? Oare de ce? Ce resorturi il anima acum, cand mai are doar cateva ore de ministeriat? Ce spera , ce promisiuni i s-au facut? Mister total.
Ramane de vazut daca noi, cei multi (si prosti in viziunea lor) vom mai avea sansa de a trai intr-o tara normala in care doar valorile autentice sa fie recunoscute, in care legea sa fie respectata "de la vladica pana la opinca". Slabe sperante!

marți, 3 aprilie 2012

SCOALA ALTFEL

In saptamana 2-6 aprilie in toate unitatile scolare s-a derulat programul "Scoala altfel" in cadrul caruia s-a urmarit implicarea cadrelor didactice si a copiilor in activitati care sa raspunda intereselor si preocuparilor acestora si care nu pot fi realizate in contextul programului normal al grupei/clasei
in toata complexitatea lor.
Desi eram sceptica la inceput, nepunandu-mi sperante in realizarea unor lucruri care sa conteze, chiar am reusit sa finalizez cateva obiective ce tin nu numai de dezvoltarea
personala a "invataceilor" mei de 3-4 ani ci si de implicarea directa a unor parteneri interesati de educatia celor mici (parinti, bunici, institutii ale statului cu reprezentare locala- politie, biserica,etc.).
Pornind de la consolidarea unor deprinderi de comportare
in contextul grupei sau familiei in cadrul temei "Bunele maniere la gradinita si acasa", am extins sfera de cunoastere asupra mediului social comunitar, invatand sa circulam, identificand pe strada semne de circulatie (e drept
cam putine pe la noi), imprietenindu-ne cu politistii.
Nu a lipsit nici sublinierea importantei starii de sanatate in activitatea zilnica in cadrul activitatii "Minte sanatoasa in corp sanatos", copiii primind multe sfaturi pentru pastrarea sanatatii lor, ulteriorurmandu-le prin practicarea miscarii in aer liber si organizarea de intreceri sportive, precum si prin initierea unei actiuni de mentinere a curateniei mediului in care ne desfasuram

activitatea, cu ajutorul familiei(parinti, bunici- voluntari).
Odata finalizata curatenia generala, fiind si in perioada premergatoare sarbatorilor pascale, nu am omis partea ce tine de spirit, copiii participand la o slujba de sfintire tinuta in ultima zi a programului, urmata de pregatirea in cadrul unui atelier de pictura a unor decoratiuni specifice acestor sarbatori, dedicate parintilor.
Acum, ca a venit vacanta, asteptam iepurasul de Paste multumiti!Va dorim si voua sarbatori fericite!



duminică, 18 martie 2012

Clasa "O"

Lunga tranzitie a invatamantului romanesc pare ca ar vrea sa se incheie din moment ce chestiunea clasei" O " va deveni , in sfarsit realitate. De ce spun asta? Poate pentru ca noua lege a invatamantului , schioapa si perfectibila, pune in fapt o prevedere despre care se vorbea inca inante de votarea vechii legi, acum abrogata.
E mult de lucru cu cei mici, dar si mai mult cu cei mari!
Parintii s-au "prins" ca lor li se cuvine totul, sunt suverani in a hotari la ce scoala-si vor da plozii . De parca ei sunt cei ce pot stabili care-i cea mai buna scoala, care-i cel mai bun invatator...
Dar au ei si instrumentele necesare in a evalua o scoala, un invatator ? In afara de "retelele" vechi de socializare (a se citi "clasica barfa" si " vorba dusa din gura in gura"), putini sunt cei care pot aprecia obiectiv o scoala si pe dascalii ei.
Si totusi, merita sa-ti faci mutatie, sau, si mai rau, sa divortezi, doar pentru a accede la o asa-zisa scoala de top?
Ce nu stiu parintii este faptul ca toate aceste manipulari nu fac decat sa supuna stresului inutil pe cei mici , ei insisi supunandu-se stresului , nu doar pana la prinderea locului in scoala mult laudata ci si in anii ce vor urma, dusul si adusul zilnic la sau de la scoala fiind destul de greu daca mai ai si un jobb .
Scoala primara este scoala copilariei , psihologii recomandand ca ea sa se afle cat mai aproape de casa parinteasca. Doar asa micul scolar va fi sigur pe el , dupa prima zi mergand neinsotit la scoala, fapt ce-i va spori nu numai increderea in fortele proprii ci si respectul de sine.