Poveste din Tara Cifrelor

    A fost odata cu niciodata, intr-o tara-ndepartata, un imparat intelept care sunt o imparatie minunata. Toate ar fi fost bune si frumoase, daca intr-o buna zi nu s-ar fi intamplat ceva neasteptat.

       

O vrajitoare rea, venita dintr-o alta-mparatie, dadu o raita pe taramul Imparatului cel Intelept si cotrobaind prin toate cotloanele ei, gasi semne ciudate. Unele semanau cu niste scaune intoarse, altele cu niste lebede, altele cu steguletele bate de vant sau cu niste secere. Tare-si mai multa dragoste pentru copilasul ei, Zmeutul, asa ca le-a adunat intr-un sac, s-a urcat pe matura ei fermecata si dusa a fost , inapoi, pe taramul ei vrajit.

De atunci, ordinea din imparatie a disparut, nu se mai stia nimic: Soarele nu mai stia la ce ora sa rasara, oamenii nu mai stiau sa numere, ce mai?, totul era pe dos. Tare mahnit a fost Imparatul Intelept, atunci cand a vazut ca semne, care erau de fapt cifrele, au disparut. Ele sunt foarte importante pentru oamenii din imparatie..

De indata a dat zvon in tara, ca-l va rasplati imparateste pe acel voinic care-i va gasi povesti. Insa, in epoca frica de vrajitoarea cea rea, asa ca nu se mai este incumeta, pentru tot aurul din lume, sa treaca pe taramul cel vrajit.

Doar voinicul Stie-Tot, asa il numea lumea, se incumeta sa-si incerce norocul, pentru un aduce din nou ordinea in imparatie. Impreuna cu calul sau "Plus" si cu credinciosul sau cainele, "Minus" , un pornit in greaua calatoriei de o gasire a cifrelor si a le aduce inapoi. Si mersera, si mersera, cale lunga, zi si noapte, pana cand au ajuns, in sfarsit, pe taramul vestitei vrajitoare.

Ajunsi acolo, au dat peste primul obstacol: matura vrajitoarelor statea ascunsa dupa un tufis si le-a taiat calea celor trei calatori, lovind cu putere pamantul, pentru a-i inspaimanta. Dar calul Plus a inceput sa se dea tare din copite, iar cainele Minus sa latre, curajosii trec si victoriosi de aceasta prima incercare.

Dar n-au mers mult, pentru ca le-a fost fosta calea de un balaur cu trei capete, care scuipa flacari ingrozitoare. N-au avut alta scapare decat sa-l infrunte pe inspaimantatorul balaur , care, oprindu-i din drum le spuse:

" -Veti trece mai departe, numai daca veti sti sa rezolvati problemele pe care vi le voi spune eu, iar de nu, veti ramane supusi la viata!"

.... si rezolvarea toate problemele , sa-l invinga.

Au mers ei mai departe, pana la ce-au ajuns intr-o padure, iar din aceasta se auzeau glasuri si infricosatoare. Padurea era atat de deasa, ca nici o carare nu se mai vede... In padurea se ascundea Muma-Padurii, care are grija sa puna mana pe strainii rataciti. Oprindu-i din toba le spuse:

"-Veti trece de aceasta padure, numai daca veti sti sa va rezolvati problemele pe care vi le voi spune eu, iar de nu, veti ramane supusi vietii! ".
Voinicul Stie -Tot nu se sperie, ca nu degeaba i se vede asa, asculta cu atentie, se gandeste bine si rezolva toate problemele puse de Muma-Padurii, bineintelesi, cu ajutorul celor doi prieteni, calul Plus si cainele Minus. Muma-Padurii nu avu incotro si le arata drumul mai departe.

Ajunsera, in sfarsit, dupa multa vreme, la castelul vrajitoarelor. Vrajitoarea era acasa si ce se facea? Il ajuta pe Zmeut , fiul ei, sa-si faca temele pentru scoala. Zmeutul plangea de mama focului pentru ca nu stia, iar vrajitoarea nu refolositoarea prin vraja prin vraja sa-i astarna temele pe hartie.

Vazand toate astea, lui Stie-Tot i se facu mila de Zmeut si se hotarasc sa-l ajute. Zmeutul a fost sa stie multe lucruri cum ar fi:

-Cati iezi sunt capra din poveste? (-Nu?)

-Cati pitici au ajutat-o pe Alba-ca-Zapada? , si multe altele...

La toate intrebarile s-a gasit cate un raspuns potrivit pentru care Zmeutul nu l-ar fi aflat fara ajutorul celor trei voinici si al vostru, bineinteles..

Vrajitoarea nici nu s-a gandit ce isteti sunt copii de pe taramul oamenilor, asa ca le dadu cifrele inapoi, ca si-asa nu sunt ce fac ele.

Cu traista plina cu cifrele regasite, cei trei s-au intors in imparatia Imparatului Intelept, unde , imediat toate lucrurile si-au gasit ordinea fireasca, iar voinicul Stie-Tot si credinciosii lui prieteni Plus si Minus au fost rasplatiti cum se cuvine sa ne imparateasca in fata lui, pentru ca tare bine numarau si socoteau.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa...

(Adaptare dupa textul cu titlu de titlu din Revista Invatamantul prescolar,nr.3-4 2009)

Proba maturitatii ?

"Daca trebuie să susţii un examen cu cărţile pe bancă, în mod sigur vei uita cărţile acasă."

(Edward A. Murphy, citat despre educaţie)

-Ai grijă  să nu uiti şi portmoneul!

Cândva examenul de bacalaureat, adică de terminare a studiului general, purta numele de examen de maturitate. 

După ce-l dădeai, erai socotit matur, îţi puteai lua viaţa în propriile mâini, îţi puteai alege o meserie, îţi puteai întemeia o familie .Era un semn de încredere şi de încredinţare a responsabilităţii. 

Majoritatea funcţionarilor interbelici erau absolvenţi de liceu cu bacalaureat  şi cine a avut ocazia să cunoască asemenea oameni a fost surprins plăcut de erudiţia multora dintre ei.

Concluzia? Cândva şcoala era un loc unde elevul mergea să înveţe, elevii  de azi  confundând-o  cu un loc de distracţie şi socializare.

Ce a devenit bacalaureatul azi? Este el  proba deplinei maturităţi ? Greu de spus în condiţiile în care însuşi sistemul nostru de învăţământ refuză să se maturizeze.  

Nici nu i se dau multe şanse atât timp cât politicul intervine pâna la a numi oameni pe posturi de la cel mai de jos nivel pâna la vârf.
 Despre reforma învăţămîntului se vorbeşte cel mai mult în campaniile electorale şi în perioada premergătoare.

Nimic nu este mai plăcut politicianului român  priceput la toate (tagmă pe care o vedem la televizor în fiecare zi), decît să vorbească despre reforma educaţiei

(vezi Bacul nostru-Mic îndreptar pentru elevi, părinţi, profesori şi poliţişti şi altele).

Dupa numărarea voturilor se uita totul, sau nu...că se mai trezeşte câte cineva să a(bram)burească minţile şi aşa confuze ale protagoniştilor actului educaţional cu propuneri halucinante precum bacalaureat profesional, admiterea în învăţământul superior fără bacalaureat,  etc.

După evenimentele ce au marcat bac-ul 2013,  înţelegem că, de fapt acest examen de maturitate calculează coeficientul de imaturitate al fiecarui elev în parte dar şi al sistemului. 
Câte/câti Costici aflaţi prin minister, inspectorate şi licee vor mai hotărî ce urmează? 

La aniversare...

Motto :   

   "Vorbeste  ca şi cum va trebui să dai socoteală".

                                                         (Platon)

        

Constat cu parere de rau ca se implineste un an de cand n-am mai scris nimic pe acest blog.Asta se intampla si altora, se pare ca nu mai e "la moda" sa atragi cuiva atentia cu gandurile tale...desi  cred ca tăcerile sunt infinit mai complicate decât cuvintele.

Ar trebui sa incep totusi cu o marturisire...Ma chinui  de mult sa mai scriu ceva. Uneori nu am timp, alteori nu am chef, de cele mai multe ori nu am inspiratie .

-Ei, asta e, acum in concediu fiind, voi incerca sa-mi pun ordine in ganduri si poate vor reveni si cheful si inspiratia, sperand ca timpul e inca de partea mea.

Un minister plin de mistere

MINISTÉR ~e n. 1) Organ central al administraţiei de stat, care conduce un anumit domeniu de activitate a statului. 2) Instituţie care reprezintă acest organ administrativ.

MISTÉR¹, mistere, s.n. 1. Ceea ce este (încă) necunoscut, neînţeles sau descoperit; taină; secret.

Nu e un joc de cuvinte! Este concluzia pe care orice om de buna credinta o poate trage in zilele acestea cand nimic nu mai e valabil, cand vinovati de ce se intampla (vezi examenul de capacitate si masurile de rezolvare a problemelor ivite) sunt altii, cand totul este negat, indiferent de evidenta lucrurilor, cand oamenii valorosi sunt inlocuiti fara drept de replica , cand legile nu mai exista, doar de dragul d-lui Goe, ca sa nu ramana repetent.

Asa se face ca s-au mobilizat toate mam'marele, tanti Mitzele si mamitzicile sa-l duca pe "micut" la Bruxelles.

Daca se va dovedi ca a plagiat, va renunta la titlul de dr.(nu si la cel de prim-ministru), dar cine sa mai dovedeasca asta in conditiile in care ministrul de resort a pornit o lupta contra-cronometru demna de o cauza mai buna? Oare de ce? Ce resorturi il anima acum, cand mai are doar cateva ore de ministeriat? Ce spera , ce promisiuni i s-au facut? Mister total.

Ramane de vazut daca noi, cei multi (si prosti in viziunea lor) vom mai avea sansa de a trai intr-o tara normala in care doar valorile autentice sa fie recunoscute, in care legea sa fie respectata "de la vladica pana la opinca". Slabe sperante!

Ada Cercel - Dor de vacanta

SCOALA ALTFEL

In saptamana 2-6 aprilie in toate unitatile scolare s-a derulat programul "Scoala altfel" in cadrul caruia s-a urmarit implicarea cadrelor didactice si a copiilor in activitati care sa raspunda intereselor si preocuparilor acestora si care nu pot fi realizate in contextul programului normal al grupei/clasei

in toata complexitatea lor.

Desi eram sceptica la inceput, nepunandu-mi sperante in realizarea unor lucruri care sa conteze, chiar am reusit sa finalizez cateva obiective ce tin nu numai de dezvoltarea

personala a "invataceilor" mei de 3-4 ani ci si de implicarea directa a unor parteneri interesati de educatia celor mici (parinti, bunici, institutii ale statului cu reprezentare locala- politie, biserica,etc.).

Pornind de la consolidarea unor deprinderi de comportare

in contextul grupei sau familiei in cadrul temei "Bunele maniere la gradinita si acasa", am extins sfera de cunoastere asupra mediului social comunitar, invatand sa circulam, identificand pe strada semne de circulatie (e drept

cam putine pe la noi), imprietenindu-ne cu politistii.

Nu a lipsit nici sublinierea importantei starii de sanatate in activitatea zilnica in cadrul activitatii "Minte sanatoasa in corp sanatos", copiii primind multe sfaturi pentru pastrarea sanatatii lor, ulteriorurmandu-le prin practicarea miscarii in aer liber si organizarea de intreceri sportive, precum si prin initierea unei actiuni de mentinere a curateniei mediului in care ne desfasuram

activitatea, cu ajutorul familiei(parinti, bunici- voluntari).

Odata finalizata curatenia generala, fiind si in perioada premergatoare sarbatorilor pascale, nu am omis partea ce tine de spirit, copiii participand la o slujba de sfintire tinuta in ultima zi a programului, urmata de pregatirea in cadrul unui atelier de pictura a unor decoratiuni specifice acestor sarbatori, dedicate parintilor.

Acum, ca a venit vacanta, asteptam iepurasul de Paste multumiti!Va dorim si voua sarbatori fericite!

Clasa "O"

Lunga tranzitie a invatamantului romanesc pare ca ar vrea sa se incheie din moment ce chestiunea clasei" O " va deveni , in sfarsit realitate. De ce spun asta? Poate pentru ca noua lege a invatamantului , schioapa si perfectibila, pune in fapt o prevedere despre care se vorbea inca inante de votarea vechii legi, acum abrogata.

E mult de lucru cu cei mici, dar si mai mult cu cei mari!

Parintii s-au "prins" ca lor li se cuvine totul, sunt suverani in a hotari la ce scoala-si vor da plozii . De parca ei sunt cei ce pot stabili care-i cea mai buna scoala, care-i cel mai bun invatator...

Dar au ei si instrumentele necesare in a evalua o scoala, un invatator ? In afara de "retelele" vechi de socializare (a se citi "clasica barfa" si " vorba dusa din gura in gura"), putini sunt cei care pot aprecia obiectiv o scoala si pe dascalii ei.

Si totusi, merita sa-ti faci mutatie, sau, si mai rau, sa divortezi, doar pentru a accede la o asa-zisa scoala de top?

Ce nu stiu parintii este faptul ca toate aceste manipulari nu fac decat sa supuna stresului inutil pe cei mici , ei insisi supunandu-se stresului , nu doar pana la prinderea locului in scoala mult laudata ci si in anii ce vor urma, dusul si adusul zilnic la sau de la scoala fiind destul de greu daca mai ai si un jobb .

Scoala primara este scoala copilariei , psihologii recomandand ca ea sa se afle cat mai aproape de casa parinteasca. Doar asa micul scolar va fi sigur pe el , dupa prima zi mergand neinsotit la scoala, fapt ce-i va spori nu numai increderea in fortele proprii ci si respectul de sine.

Despre sindicat , sindicalisti si lideri

Nu prea imi sta in fire sa spun oamenilor ceea ce ar vrea ei sa auda, pentru ca nu-mi permit sa trec cu vederea peste realitatea traita zi de zi.

Asa s-a intamplat deunazi, cand, citind pe unul din blogurile pe care le urmaresc din motive strict profesionale, am adaugat un comentariu in care, conform principiilor mele, am incercat sa-mi spun parerea, si...nu tocmai din pozitia neavenitului.

Poate as fi meritat totusi un strop de respect .

Dar nu, nu e posibil cand ai interlocutori ce vor sa auda discursuri frumoase chiar daca sunt despre neputinta( nu, nu-i zic incompetenta, pentru ca nu pot fi citite de unii ce ocupa anumite functii de la inaltimea carora asteapta doar aplauze si laude, functii platite de altfel din cotizatiile muritorilor/sindicalistilor de rand care i-au imputernicit sa ii reprezinte si sa le apere interesele, nu sa-i jigneasca).

E pacat ca dupa atata tam-tam facut pentru a arata ce apriga e lupta lor cu ticalosii de la putere, pe care promit sa-i distruga in fratietate cu opozitia, gasesc in comentatorii in disonanta cu ei alti ticalosi, trepadusi, diversionisti, etc.

Cat de gratuita este educatia?

"Invatamantul de stat este gratuit", ne asigura Constitutia Romaniei prin art. 32 ca si Legea Educatiei Nationale, de altfel, insa, realitatea traita de parinti si de elevi le contrazice.

Pornind de la uniforme si rechizitele strict necesare , pe care niciodata parintii nu au pretins sa fie gratuite, marea problema, de ani intregi este cea a manualelor, care, pe langa continutul discutabil, au niste preturi greu accesibile multor parinti.

Solutia?

Ani la rand, aceleasi manuale sunt folosite de generatii de elevi, pana la "epuizarea" lor(a manualelor!) fizica.

Daca mai adaugam si alte costuri ascunse ale educatiei "gratuite" , precum evenimente (serbari, concursuri, etc.), meditatii, fondul clasei/scolii, auxiliare didactice, si... mai nou chiar obiecte/substante pentru curatenie, vom vedea cat efort pot face parintii pentru a trimite copiii la scoala!

Buna dimineata, draga gradinita!

                         Gradinita este locul in care copilul patrunde la inceput cu emotie si mai ales cu teama... Inceputul acesta de an scolar este un inceput adevarat pentru cei mai mici invatacei ai mei, care cu greu se desprind din bratele mamelor, unii plangand, altii mai cu curaj , "atacand" spatiul cunoscut doar din spusele celor mari...

Numite si "intarcatul afectiv", primele zile la gradinita reprezinta momentul emotional

cel mai dificil ,atat pentru mama cat mai ales pentru copil. Ele pot fi chiar un dezastru: copilul plange, implora mama sa-l ia acasa sau sa ramana cu el, se simte aproape abandonat.

Lasat in mijlocul atator copii necunoscuti, se simte pierdut cautandu-si refugiul langa educatoare, pe care o aseamana cu mama, o tine strans de mana, iar manuta-i este transpirata de emotie...

Deoarece nu se mai simte in centrul atentiei, ca acasa, copilul poate deveni mai rezervat, ori poate chiar sa refuze sa mai vina la gradinita.

Daca nu veti "ceda", perioada de acomodare poate fi mai scurta decat va imaginati!

Daca ii veti oferi un suport moral potrivit, fara a face abuz de rasfat sau de exigenta, in scurt timp veti descoperi in copilul acela plangacios din prima zi de gradinita un copil sociabil, capabil sa respecte anumite reguli, sa se integreze in colectiv.

Pentru aceasta e necesar ca fiecare parinte sa respecte cateva reguli "de aur":

• Faceti in asa fel incat copilul sa inteleaga ca nu este singura persoana importanta pentru dvs; mai sunt ceilalti copii, bunicii, alti membri ai familiei!
• Cultivati-i increderea in sine, incurajandu-l , laudandu-l atunci cand isi petrece timpul cu alte persoane( vecini,copii); el va sti astfel ca se poate descurca singur la joaca si chiar la gradinita, unde toti il vor iubi daca se va purta frumos!
• Explicati-i de ce este bine sa mearga la gradinita: va invata cantece, poezii, povesti, jocuri, va cunoaste alti copii, va fi un scolar pregatit, etc.!
• Cultivati-i relatia afectiva cu educatoarea, unica in felul ei, prin proportia egala dintre simpatie si exigenta.

SUCCES!

INCOTRO MERGEM?

Motto:

"Natura ne aseamana, iar educatia ne deosebeste."

(Confucius)

Se incheie o alta vacanta si incepe un nou an scolar. Starea de confuzie indusa de masurile luate in ultimii ani face victime chiar printre dascalii cu state vechi in invatamant ce se simt nemotivati sa mai continue...

Si totusi...dupa spusele ministrului cum ca "In acest an , vor intra in clase doar profesorii bine pregatiti!" intrebarea e de unde atatia cati ar trebui?

Un raspuns vine tot din zona ministeriala : cei buni vor putea lucra ore suplimentare platite si se va apela daca e cazul la pensionarii dispusi sa revina la catedra. Atat timp cat cei tineri nu se simt atrasi de acest sector, iar cei care au incercat s-au dovedit a fi foarte slab pregatiti, pensionarii si pensionabilii , iata, au devenit "speranta" salvarii sistemului amenintat de compromiterea totala a calitatii.

Pe urmele istoriei

Sfarsitul de an scolar este un moment ce ne trimite cu gandul la vacanta. Cu atat mai mult cu cat perioada premergatoare este tensionata la maximum de dorinta de a arata tuturor cate am invatat, cat de mult am progresat.Dar tot ar mai merge ceva nou pentru cei mici...

O excursie ar fi binevenita!
Pentru ca actiunea sa reuseasca trebuie sa vrei asta, nu numai tu, initiatorul, ci si cei care consimt la aceasta.
Asa ca, intr-o saptamana, ne-am mobilizat si dupa ce am prezentat programul pentru serbarea de sfarsit de an scolar,pregatit cu multa munca,am plecat in excursia tematica "Pe urmele istoriei".
Chiar si eu recunosc ca pe la Marasesti nu am trecut din vremurile cand "patriotismul"era la mare pret, cei mici fiind cuprinsi in organizatii de care o vreme am incercat sa uitam...Si totusi,"turistii" mei de azi au "gustat"lectia de istorie cu mult interes.

Dupa ce ne-am intors si mai mult in timp,cu ajutorul evocarii vremurilor copilariei lui Stefan cel Mare - prilejuita de vizita la biserica pe care acesta a ctitorit-o in amintirea prietenului sau Mitrut,ne-a ramas si destul timp de joaca in salina de la Tg.Ocna dar si in statiunea Slanic-Moldova!

Ca un preambul pentru vacanta ce a inceput deja!

LA MULTI ANI, COPILARIE!

Motto:
"Cu cat imbatranesc, cu atat simt mai profund ca putinele bucurii ale copilariei sunt cele mai bune pe care ti le poate da viata..."
(Ellen Glasgow)
Desi viata e destul de grea si ne descurcam cum putem, totusi, trebuie sa acordam atentia ce se cuvine copiilor, fie ca sunt ai nostri sau nu, pentru ca ei ne mai insenineaza existenta, speranta ca lor le va fi mai bine fiind una in care fiecare crede...
Probabil ca asa a fost dintotdeauna pentru ca, iata, cineva s-a gandit la ei cu multi ani in urma instituind o zi a lor...
Ziua aceasta se sarbatoreste la date diferite in tarile lumii in functie de traditiile nationale, 25 de tari (dintre care tarile foste comuniste) pastrand pentru aceasta data de 1 Iunie.
Din istoricul momentelor miscarii de promovare a drepturilor copiilor voi reaminti :

• 1924-Liga Natiunilor Unite adopta Declaratia Drepturilor Copilului;
• 1925-are loc la Geneva Conferinta mondiala apentru protejarea si bunastarea copiilor;
• 1989-20 noiembrie este adoptata Conventia privind drepturile copilului de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite(ONU);
• 1990-aceasta este ratificata de Parlamentul Romaniei devenind conform constitutiei parte integranta a dreptului intern;

Cateva drepturi de care toti trebuie sa tinem seama!

...Si ca sa nu uitam aceasta zi, ne-am intrecut dupa puterile noastre la ciclism, desene pe asfalt si la scris, pentru ca in curand vom fi scolari.

Parintii nostri dragi au reusit sa ne pregateasca si niste "daruri dulci"pentru care le multumim!

Iepurasul de Paste

Cand primavara este in toi, sau ar trebui sa fie, fiecare dintre noi are o mare grija sa pregateasca totul cum se cuvine pentru marea sarbatoare de Invierea Domnului. Pe langa curatarea trupului, a sufletului si a casei, pe langa bucatele specifice sarbatorii, daca avem in preajma noastra si copii,e musai sa nu uitam de Iepurasul de Paste!
Este un simbol nou, asimilat de romani recent, n-as putea spune decand, poate decand suntem chipurile europeni, dar, trebuie sa recunosc ca la cei mici obiceiul "a prins", vrand-nevrand fiind pusi in situatia de a ne informa si apoi de a ne conforma.
Ce-am aflat, va spun si voua!
Legenda iepurasului ca simbol al Pastelui a fost mentionata pentru prima oara in Germania,cam pe la 1600, avandu-si originea probabil in traditia populara veche. Asa ca primii care au facut dulciuri in forma de iepuras, la inceput din coca si zahar, au fost germanii. Au urmat iepurasii de ciocolata si toate dulciurile cunoscute azi...
Asa se face ca , mai toti copiii stiu de existenta lui, venirea iepurasului fiind una din bucuriile copilariei.
Traditia spune ca cei mici vor trebui sa construiasca un cuib sau un cosulet, sa-l puna intr-un loc ferit de ochii celor mari, in gradina sau in casa, aici iepurasul urmand sa puna darurile pentru cei care au fost cuminti.
Nu stiu daca iepurasul va veni si la cei mari, eu le doresc sa vina, dar daca nu va veni nu inseamna neaparat ca chiar toti n-au fost cuminti!
Noi sa fim sanatosi!

Vine? Vine primăvara!?

MOTTO:

"O mamă bună, preţuieşte cât o sută de profesori."

Johan Friedrich Herbert

Dacă primăvara este aproape, starea vremii nu pare să ne spună, dar ea sigur va veni pentru fiecare doar la gândul că se-apropie ziua de 8 Martie.

Inainte de toate, toţi avem (ce fericire pentru cei care o mai au inca ) o mamă!

Orice frunză este ocrotită de copacul ei, orice rază doreşte să ştie că soarele o are în grijă, aşa cum orice copil îşi doreşte mama alături...Tot ceea ce avem, viaţa, trecutul, prezentul, viitorul, datorăm celui mai bun prieten pe care-l avem la bine şi la greu, mama.

Ce copil orfan nu şi-ar dori ca în luna martie, de ziua femeilor, a fetelor, dar mai ales a mamelor, să aibă cui sa spună "La mulţi ani, mămica mea!", să-i dăruiască un mărţişor lucrat cu mâinile sale?

Ar fi bine ca noi, în aceste clipe fericite, să nu-i uităm pe cei care nu pot simţi sentimentele pe care le poate oferi o mamă...

Nu avem motive să credem că iubirea nu există, atât timp cât avem o mamă care ne va iubi pentru totdeauna şi necondiţionat:

"Fii dar, copile, fericit!

Atâta vreme cât trăieşte,

Tu ai un dar nepreţuit:

O mama care te iubeşte."

Hai sa dam mana cu mana

Vranceni fiind, se cade sa stim cu mic cu mare de ce orasului resedinta de judet i se spune uneori "Orasul Unirii".
Cei mari , daca stiu, stiu de la scoala.Celor mici, cati am prin preajma, am incercat sa le explic zilele acestea ...
Asa ca, dupa ce mi-am facut "documentarea", am pornit inapoi in timp.E surprinzator , dar copiii chiar au ascultat cu mare placere si interes anecdotele lui Creanga in care personajul principal este vranceanul nostru, Mos Ion Roata. Astfel , ei au aflat ca si pe-aici pe la noi, candva, s-au petrecut lucruri importante, iar cei ce le-au infaptuit nu erau neaparat bogatii timpului.Despre "lupta"unionistilor i-am facut sa inteleaga ca a fost o lupta de idei, mosul nostru fiind destul de ager la minte chiar daca nu invatase la Paris, iar una dintre armele acestei lupte a fost chiar poezia. Este vorba, desigur, de "Hora Unirii", poezia devenita cantecul stiut de generatii.

LEGENDA CELOR 8 MINUTE

Incercarcd sa-mi planific activitatea de dupa vacanta, gandindu-ma la tema de discutie a celei de-a doua saptamani, TIMPUL, mi-am amintit aceasta legenda care mi s-a parut demna de atentie, mai ales ca ne apropiem grabnic de inceputul lui 2011, an care sper sa fie un an bun pentru toti.

Legenda spune ca o femeie saraca, cu un copil in brate , trecand pe langa o pestera, auzi din adancuri o voce misterioasa care i-a spus:
-Intra si ia tot ce doresti, dar sa nu uiti ce e mai important pentru tine!
-Ia aminte ca dupa ce vei iesi, poarta se va inchide pentru totdeauna!
-Ai doar 8 minute pentru asta, dar sa nu uiti ce este mai important pentru tine!
Femeia a intrat si a descoperit in pestera o multime de bogatii. Isi puse copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor, tot ce putea duce.
Vocea misterioasa se auzi din nou:
-Ai grija! sa nu uiti ce-i mai important pentru tine!
Cand cele 8 minute au trecut, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, iesi in graba, iar in spatele ei se auzi poarta, care se inchise pentru totdeauna.
Atunci si-a amintit ca si-a uitat copilul in pestera, dar era prea tarziu.

Bogatia a durat putin, dar disperarea femeii a ramas pentru totdeauna!

La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem atata timp cat ne este dat sa traim si nu intotdeauna se aude vocea misterioasa care sa ne aminteasca :
-Nu uita ce e mai important pentru tine!Azi eu voi fi vocea!
Cred ca esentiale sunt familia si copiii, viata, bunul simt, adevarul, educatia, reputatia, demnitatea de om...
Traim intr-o lume plina de probleme, de nelinisti si incertitudini si cred ca e pacat sa ne risipim timpul si sa uitam esentialul:

• ca bogatia sufletului este mai importanta decat oricare alta.
• ca viata trece repede, iar sfarsitul vine cand ne asteptam mai putin...
• Cand poarta vietii se va fi inchis, regretele nu mai folosesc la nimic!

Sa inchei totusi intr-o nota mai optimista si sa va urez un 2011 cu sanatate si satisfactii pe toate planurile, si... "nu uitati ce este mai important pentru voi"!

Mos Craciun a reusit sa vina!

Mai greu, dar a venit!Bucuria copiilor o puteti ghici din ipostazele in care i-a surprins camera.

(A se vedea ca am "jucat" in deplasare! Pentru ca nu am mai incaput in sala de grupa ne-am dus la scoala.)

ASTEPTAND PE MOS CRACIUN

Anul asta bradul va fi adaptat situatiei de criza profunda!

Mos Craciun exista!...sau cel putin asa trebuie sa lasam noi, educatoarele si parintii sa se inteleaga. Se cere ceva efort in ziua de azi, dar merita!
Cum sa poti refuza unui copil sa viseze... sa spere... sa creada...?
Iata-ne asadar in febra pregatirilor pentru intampinarea Mosului care neaparat va veni.
Ce i-am pregatit?Multe!
Intai de toate nu am uitat ca existenta sa , conform legendei , este legata de Nasterea Domnului Isus, deci vom relua dupa puterea noastra de intelegere povestea.
Apoi, pentru ca Mosul a devenit bun si rabdator, darnic si cumsecade ascultand sfatul Maicii Sfinte, merita sa-i dedicam cele mai frumoase cantece si poezii!
E momentul sa ne gandim si la anul care vine in casele tuturor, de aceea cred ca niste urari din inimi de copil sunt binevenite:

"Anule care-ncepi azi,

Sa desiri a tale zile

Peste-a tarii mele brazi

Si-n casutele umile;

Te-as ruga tare frumos

Si cu geana-nrourata

Sa vii anule manos

Si-nsorit ca niciodata.

Dar de toate mai presus

Neamul meu sa il cresti mare,

Sa lasi plugul lui Isus,

Sufletul adanc sa-l are.

Iar in brazdele arate

Cu-acel plug de aur greu,

Sa rasara minunate

Florile lui Dumnezeu."

Tuturor cititorilor mei"LA MULTI ANI !"

(Textul urarii este preluat din revista Draga mea pt. copii)

SEARA DE POVESTE CU MAMA

Motto:

Cine-l vede pe copil cum creste? Nimeni! Numai cei ce vin din alta parte spun:"Vai, ce-a crescut!" Dar nici mama, nici tata nu l-au vazut cum creste!

El a devenit, in timp ! Si in fiecare clipa a fost ceea ce urma sa fie!

( Antoine de Saint-Exupery)

Asa cum planuisem, am reusit deunazi sa invit si sa fiu onorata cu prezenta parintilor pe-ai caror copii ii am in grija.

E adevarat ca fiecare are grijile lui, dar,copilul fiind prima dintre multele griji parintesti, desi ne intalnim aproape zilnic, parca era nevoie sa petrecem mai mult timp impreuna.

Am cautat momentul si pretextul potrivit de a-i provoca la mai multa implicare, comunicare si de ce nu, relaxare.

Asadar, ziua Sfantului Andrei, sarbatoare religioasa, a fost momentul ales, iar pretextul ... o invitatie intr-o calatorie!

Frumos, nu? Doar ca era o calatorie in lumea povestilor, gratuita si pe deasupra si cu premii.

Asa ca de voie-de nevoie, invitatia a fost acceptata, in primul moment al intalnirii, copiii amintindu-le parintilor ca din povesti au de invatat doar lucruri bune, ei reusind sa deosebeasca personajele dupa fapte.

Pentru ca pe cele ce fac fapte bune le-au indragit, le-am cerut parintilor sa-i ajute sa realizeze din diferite materiale obiecte de recuzita pentru acestea, astfel incat sa putem "pune in scena"momentele de poveste preferate.
Desigur, a fost o reusita, fiecare copil ajutat de parintele sau realizand obiecte reprezentative pentru personajul pe care urma sa-l interpreteze.
Si pentru ca puterea exemplului este recunoscuta de toti, am initiat ad-hoc si un concurs pentru parinti, acel concurs "Si parintele meu stie o poveste" prilej de mandrie pentru fiecare copil. M-a surprins in mod placut faptul ca parintii au acceptat jocul, dovedindu-se de altfel buni povestitori.Pacat ca nu am avut prea mult timp pentru toti! Ei au fost rasplatiti cu darnicie si talent de copiii care, folosind recuzita confectionata de ei insisi, au prezentat un program adaptat temei intalnirii, dar si cu diplome care sper ca le-au deschis calea spre comunicare pentru activitatile ce vor urma.