Clasa "O"

Lunga tranzitie a invatamantului romanesc pare ca ar vrea sa se incheie din moment ce chestiunea clasei" O " va deveni , in sfarsit realitate. De ce spun asta? Poate pentru ca noua lege a invatamantului , schioapa si perfectibila, pune in fapt o prevedere despre care se vorbea inca inante de votarea vechii legi, acum abrogata.

E mult de lucru cu cei mici, dar si mai mult cu cei mari!

Parintii s-au "prins" ca lor li se cuvine totul, sunt suverani in a hotari la ce scoala-si vor da plozii . De parca ei sunt cei ce pot stabili care-i cea mai buna scoala, care-i cel mai bun invatator...

Dar au ei si instrumentele necesare in a evalua o scoala, un invatator ? In afara de "retelele" vechi de socializare (a se citi "clasica barfa" si " vorba dusa din gura in gura"), putini sunt cei care pot aprecia obiectiv o scoala si pe dascalii ei.

Si totusi, merita sa-ti faci mutatie, sau, si mai rau, sa divortezi, doar pentru a accede la o asa-zisa scoala de top?

Ce nu stiu parintii este faptul ca toate aceste manipulari nu fac decat sa supuna stresului inutil pe cei mici , ei insisi supunandu-se stresului , nu doar pana la prinderea locului in scoala mult laudata ci si in anii ce vor urma, dusul si adusul zilnic la sau de la scoala fiind destul de greu daca mai ai si un jobb .

Scoala primara este scoala copilariei , psihologii recomandand ca ea sa se afle cat mai aproape de casa parinteasca. Doar asa micul scolar va fi sigur pe el , dupa prima zi mergand neinsotit la scoala, fapt ce-i va spori nu numai increderea in fortele proprii ci si respectul de sine.

Despre sindicat , sindicalisti si lideri

Nu prea imi sta in fire sa spun oamenilor ceea ce ar vrea ei sa auda, pentru ca nu-mi permit sa trec cu vederea peste realitatea traita zi de zi.

Asa s-a intamplat deunazi, cand, citind pe unul din blogurile pe care le urmaresc din motive strict profesionale, am adaugat un comentariu in care, conform principiilor mele, am incercat sa-mi spun parerea, si...nu tocmai din pozitia neavenitului.

Poate as fi meritat totusi un strop de respect .

Dar nu, nu e posibil cand ai interlocutori ce vor sa auda discursuri frumoase chiar daca sunt despre neputinta( nu, nu-i zic incompetenta, pentru ca nu pot fi citite de unii ce ocupa anumite functii de la inaltimea carora asteapta doar aplauze si laude, functii platite de altfel din cotizatiile muritorilor/sindicalistilor de rand care i-au imputernicit sa ii reprezinte si sa le apere interesele, nu sa-i jigneasca).

E pacat ca dupa atata tam-tam facut pentru a arata ce apriga e lupta lor cu ticalosii de la putere, pe care promit sa-i distruga in fratietate cu opozitia, gasesc in comentatorii in disonanta cu ei alti ticalosi, trepadusi, diversionisti, etc.

Cat de gratuita este educatia?

"Invatamantul de stat este gratuit", ne asigura Constitutia Romaniei prin art. 32 ca si Legea Educatiei Nationale, de altfel, insa, realitatea traita de parinti si de elevi le contrazice.

Pornind de la uniforme si rechizitele strict necesare , pe care niciodata parintii nu au pretins sa fie gratuite, marea problema, de ani intregi este cea a manualelor, care, pe langa continutul discutabil, au niste preturi greu accesibile multor parinti.

Solutia?

Ani la rand, aceleasi manuale sunt folosite de generatii de elevi, pana la "epuizarea" lor(a manualelor!) fizica.

Daca mai adaugam si alte costuri ascunse ale educatiei "gratuite" , precum evenimente (serbari, concursuri, etc.), meditatii, fondul clasei/scolii, auxiliare didactice, si... mai nou chiar obiecte/substante pentru curatenie, vom vedea cat efort pot face parintii pentru a trimite copiii la scoala!

Buna dimineata, draga gradinita!

                         Gradinita este locul in care copilul patrunde la inceput cu emotie si mai ales cu teama... Inceputul acesta de an scolar este un inceput adevarat pentru cei mai mici invatacei ai mei, care cu greu se desprind din bratele mamelor, unii plangand, altii mai cu curaj , "atacand" spatiul cunoscut doar din spusele celor mari...

Numite si "intarcatul afectiv", primele zile la gradinita reprezinta momentul emotional

cel mai dificil ,atat pentru mama cat mai ales pentru copil. Ele pot fi chiar un dezastru: copilul plange, implora mama sa-l ia acasa sau sa ramana cu el, se simte aproape abandonat.

Lasat in mijlocul atator copii necunoscuti, se simte pierdut cautandu-si refugiul langa educatoare, pe care o aseamana cu mama, o tine strans de mana, iar manuta-i este transpirata de emotie...

Deoarece nu se mai simte in centrul atentiei, ca acasa, copilul poate deveni mai rezervat, ori poate chiar sa refuze sa mai vina la gradinita.

Daca nu veti "ceda", perioada de acomodare poate fi mai scurta decat va imaginati!

Daca ii veti oferi un suport moral potrivit, fara a face abuz de rasfat sau de exigenta, in scurt timp veti descoperi in copilul acela plangacios din prima zi de gradinita un copil sociabil, capabil sa respecte anumite reguli, sa se integreze in colectiv.

Pentru aceasta e necesar ca fiecare parinte sa respecte cateva reguli "de aur":

• Faceti in asa fel incat copilul sa inteleaga ca nu este singura persoana importanta pentru dvs; mai sunt ceilalti copii, bunicii, alti membri ai familiei!
• Cultivati-i increderea in sine, incurajandu-l , laudandu-l atunci cand isi petrece timpul cu alte persoane( vecini,copii); el va sti astfel ca se poate descurca singur la joaca si chiar la gradinita, unde toti il vor iubi daca se va purta frumos!
• Explicati-i de ce este bine sa mearga la gradinita: va invata cantece, poezii, povesti, jocuri, va cunoaste alti copii, va fi un scolar pregatit, etc.!
• Cultivati-i relatia afectiva cu educatoarea, unica in felul ei, prin proportia egala dintre simpatie si exigenta.

SUCCES!

INCOTRO MERGEM?

Motto:

"Natura ne aseamana, iar educatia ne deosebeste."

(Confucius)

Se incheie o alta vacanta si incepe un nou an scolar. Starea de confuzie indusa de masurile luate in ultimii ani face victime chiar printre dascalii cu state vechi in invatamant ce se simt nemotivati sa mai continue...

Si totusi...dupa spusele ministrului cum ca "In acest an , vor intra in clase doar profesorii bine pregatiti!" intrebarea e de unde atatia cati ar trebui?

Un raspuns vine tot din zona ministeriala : cei buni vor putea lucra ore suplimentare platite si se va apela daca e cazul la pensionarii dispusi sa revina la catedra. Atat timp cat cei tineri nu se simt atrasi de acest sector, iar cei care au incercat s-au dovedit a fi foarte slab pregatiti, pensionarii si pensionabilii , iata, au devenit "speranta" salvarii sistemului amenintat de compromiterea totala a calitatii.

Pe urmele istoriei

Sfarsitul de an scolar este un moment ce ne trimite cu gandul la vacanta. Cu atat mai mult cu cat perioada premergatoare este tensionata la maximum de dorinta de a arata tuturor cate am invatat, cat de mult am progresat.Dar tot ar mai merge ceva nou pentru cei mici...

O excursie ar fi binevenita!
Pentru ca actiunea sa reuseasca trebuie sa vrei asta, nu numai tu, initiatorul, ci si cei care consimt la aceasta.
Asa ca, intr-o saptamana, ne-am mobilizat si dupa ce am prezentat programul pentru serbarea de sfarsit de an scolar,pregatit cu multa munca,am plecat in excursia tematica "Pe urmele istoriei".
Chiar si eu recunosc ca pe la Marasesti nu am trecut din vremurile cand "patriotismul"era la mare pret, cei mici fiind cuprinsi in organizatii de care o vreme am incercat sa uitam...Si totusi,"turistii" mei de azi au "gustat"lectia de istorie cu mult interes.

Dupa ce ne-am intors si mai mult in timp,cu ajutorul evocarii vremurilor copilariei lui Stefan cel Mare - prilejuita de vizita la biserica pe care acesta a ctitorit-o in amintirea prietenului sau Mitrut,ne-a ramas si destul timp de joaca in salina de la Tg.Ocna dar si in statiunea Slanic-Moldova!

Ca un preambul pentru vacanta ce a inceput deja!

LA MULTI ANI, COPILARIE!

Motto:
"Cu cat imbatranesc, cu atat simt mai profund ca putinele bucurii ale copilariei sunt cele mai bune pe care ti le poate da viata..."
(Ellen Glasgow)
Desi viata e destul de grea si ne descurcam cum putem, totusi, trebuie sa acordam atentia ce se cuvine copiilor, fie ca sunt ai nostri sau nu, pentru ca ei ne mai insenineaza existenta, speranta ca lor le va fi mai bine fiind una in care fiecare crede...
Probabil ca asa a fost dintotdeauna pentru ca, iata, cineva s-a gandit la ei cu multi ani in urma instituind o zi a lor...
Ziua aceasta se sarbatoreste la date diferite in tarile lumii in functie de traditiile nationale, 25 de tari (dintre care tarile foste comuniste) pastrand pentru aceasta data de 1 Iunie.
Din istoricul momentelor miscarii de promovare a drepturilor copiilor voi reaminti :

• 1924-Liga Natiunilor Unite adopta Declaratia Drepturilor Copilului;
• 1925-are loc la Geneva Conferinta mondiala apentru protejarea si bunastarea copiilor;
• 1989-20 noiembrie este adoptata Conventia privind drepturile copilului de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite(ONU);
• 1990-aceasta este ratificata de Parlamentul Romaniei devenind conform constitutiei parte integranta a dreptului intern;

Cateva drepturi de care toti trebuie sa tinem seama!

...Si ca sa nu uitam aceasta zi, ne-am intrecut dupa puterile noastre la ciclism, desene pe asfalt si la scris, pentru ca in curand vom fi scolari.

Parintii nostri dragi au reusit sa ne pregateasca si niste "daruri dulci"pentru care le multumim!