Jocurile copilăriei

Jocul este definit ca activitatea predominantă a copilului preşcolar situându-se în timp înaintea învăţăturii şi a muncii, activităţi predominante ale elevului, respectiv adultului. Din perspectivă psihologică jocul dă posibilitatea copilului de a socializa, jocurile presupunând în mare parte existenţa mai multor parteneri, de a re-crea realitatea percepută după posibilităţile sale de înţelegere şi după puterea sa de acţiune, iar nouă, educatorilor, ne dă posibilitatea să constatăm că nimic nu e nou sub soare, chiar dacă lucrurile au evoluat, că în esenţă, jocurile copilăriei sunt cam aceleaşi, cu adăugiri şi îmbunătăţiri.E o mare bucurie să trăieşti în preajma copiilor , să-ţi aminteşti că şi tu ai fost copil (în cazul în care ai uitat), să împărtăşeşti acestora "varianta"de joc pe care ţi-o aminteşti cu drag.

De aceea, voi încerca să aduc în atenţia tuturor celor care mai sunt copii, sau fac parte din viaţa unor copii, câteva jocuri care pot fi desfăşurate şi acum fără teama de a fi considerate de aceştia demodate.
"Şoarecele şi pisica"
Copiii sunt aşezaţi în cerc, ţinându-se de mâini. Dintre ei se aleg cele 2 personaje, pisica aşezându-se în interiorul cercului, unde , din pietre, beţişoare,etc. îşi "construieşte" casa, iar şoricelul în afara cercului, aşteptând ghemuit, momentul să plece pisica.
După ce pisica şi-a terminat casa se retrage în afara cercului. Şoricelul, intră în cerc şi-i strică construcţia, ascunzându-se din nou. Revenind, pisica se adresează copiilor cu întrebarea:
"-Cine mi-a stricat căsuţa?"
Copiii sunt la început"complicii" şoricelului, răspunzând scurt, toţi odată,"Nu ştim!"
Pisica îşi reconstruieşte casa, încă odată obţinând acelaşi răspuns din partea copiilor.A treia oară , copiii vor accepta să spună adevărul purtând cu aceasta dialogul:
"-Cine mi-a stricat căsuţa?
-Şoricelul!
-Pe ce stradă stă?
-Pe strada cartofului, nr.pantofului, la o casă dărâmată,fugi de-l caută!"
Urmează o cursa "care pe care"până când şoricelul este prins.
Jocul se reia atât timp cât copiii manifestă inters pentru el, după ce pisica prinde şoricelul,personajele fiind interpretate mereu de alti copii..
"Şotronul"
Copiii se pot împărţi în 2 echipe, întrecându-se în parcurgerea traseului prestabilit prin săritura pe un singur picior , alternativ dreptul/stângul, la sosire predând ştafeta următorului coechipier.
Caştigă echipa care termină prima, ultimul competitor anunţând Stop,joc!
Traseul este de regulă conceput geometric permiţând sărituri şi răsuciri, mutarea unui obiect cu ajutorul piciorului(piatră plată,etc.) , purtarea unui obiect pe care-l predau următorului copil la sosire, etc.

Promit sa revin cu alte jocuri! Evident in varianta mea!!!

Inca un joc!!!(23.08)

"Closca cu puii"

Copiii sunt asezati in sir , fiecare tinandu-se de mijlocul celui de dinaintea sa.

Primul copil este"closca"iar ceilalti sunt "puii".In fata lor, la circa 2 m, un copil stand ghemuit si purtand un betisor in mana, reprezinta "uliul".El imita cu betisorul miscarea de mestecare intr-un ceaun.

Intre closca si uliu se poarta dialogul:

-"Ce faci acolo,uliule?"

"-Fac o mamaliguta!"

"-Pentru cine?"

"-Pentru mine!"

"-Cu ce-o mananci?"

"-Cu un puisor de-al tau! Am sa-ti fur un puisor!"

"-Am sa-ti scot un ochisor!"

Incepe "lupta", puisorii miscandu-se in spatele clostii in directia imprimata de miscarile acesteea, care cu "aripile" desfacute incearca sa-i apere.Puisorii prinsi trec in parte uliului asteptand intr-un cerc,iar jocul continua,schimbandu-se "actorii"dupa caz.

Titularizari 2010

Cine zicea că învăţământul nu mai este atractiv pentru nimeni?Atunci cum putem explica numărul mare de candidaţi pentru un post?!
Bunăoară, pentru cele 60 de posturi scoase la concurs anul acesta la noi în judeţ s-au înscris 431 de candidaţi. Mulţi s-au înscris dar puţini s-au şi pregătit, dacă ar fi să ne uităm la notele obţinute de mulţi dintre candidaţi.
Dar există contestaţia ca mijloc de confirmare a valorii sau nonvalorii şi se pare ca s-au depus zeci de contestaţii în acest an.
Să fi rămas învăţământul refugiul celor care nu pot performa în alte domenii???
Este totuşi de apreciat curajul celor care au concurat pentru cele 60 de posturi, majoritatea în şcolile din cele mai izolate localităţi din judeţ, ştiut fiind faptul că cei care nu s-au prezentat vor avea şanse mai mari de a gasi un post bine situat teritorial şi nu numai...

Ei vor fi marii câştigători ai titularizării la nivel de unităţi cu personalitate juridică probabil.

Atunci să vezi competenţă şi calitate!!!

Vacanţa la/în ţară

"Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu...", ar putea fi un frumos început pentru evocarea anilor copilariei.
Nu puţini dintre noi, cei aflaţi la catedră încă, mai cu seamă dintre cei proveniţi din lumea satului, ne-am identificat cu personajele amintirilor lui Creangă, dar oare copiii de azi, mai au bucuria de a trăi momente de "aventură"asemănătoare acelora ?
E greu de crezut, azi altele sunt datele problemei, deşi n-ar trebui , căci copilăria este marcată întotdeauna de prezenţa părinţilor în casa părintească, în mijlocul comunităţii. În ultimii ani au apărut schimbări esenţiale ale acestor repere, de aceea copiii sunt deseori puşi în situaţia de a-şi însoţi părinţii în locuri străine şi printre oameni străini, să vorbească limba acelor oameni încercând să se integreze pentru a supravieţui, dacă nu cumva sunt lăsaţi acasă cu bunicii...
Dar, vacanţa le aduce tuturor zâmbetul pe buze şi râsul copiilor veniţi în vacanţă la ţară/în ţară ne face mai optimişti în ceea ce priveşte viitorul (al lor, al nostru...)
Pe ulita noastra e o veselie greu de imaginat. S-au întors copiii din Anglia, Italia, Spania...Dar nimeni nu vorbeşte despre cum e acolo...Probabil că nu au prea mult timp pentru jocurile uitate şi pentru prietenii regăsiţi.

HAZ DE NECAZ/" Ca mâţa-n călindar"

Atitudinea "personajului" din imagine este "uşor" similară cu cea a unor colegi ce ţin mai greu pasul cu reforma în sistemul de învăţământ.
Desigur, asta nu ţine de "vechimea" persoanei ci mai cu seamă de interesul pe care aceasta îl manifestă pentru domeniul ales, şi cum se ştie că "interesul poartă fesul" ...treaba-i cu dus-întors.
Ce interes să mai ai, când guvernul taie şi din puţinul pe care-l primeai?
Nu ne rămâne decât să ne adaptăm situaţiei , fiecare alegând modalitatea de a acţiona conform principiilor sale.
De calitate, în condiţiile descentralizării, cine să se mai ocupe?
Dacă până acum, câte-un gând rătăcit privind posibilitatea ca cineva care ştie ce-ar trebui să faci la grupă/clasă să te viziteze inopinat (frica adică), te mai îndemna la muncă de calitate, acum, dacă n-ai "calitatea" (dobândită de cele mai multe ori cu pescheşuri sau natural, prin înrudire) de "educator bun", eşti mai greu recunoscut cu voce tare.
Singura posibilitate de a contracara asemenea situaţii este aceea de a munci conştient de faptul că cei cărora te adresezi, copiii şi părinţii acestora, sunt mulţumiţi.
Contează, doar dacă cineva îi întreabă !

Invăţăm de pe acum!

"Copilăria e-o poveste

Ce te cuprinde şi apoi te lasă,

Ajungi bătrân şi spui c-a fost frumoasă,
A fost atunci, azi nu mai este"
("Copilăria"-Ana Blandiana)

Cine ne da laptele?

Sa mancam sanatos!

La Muzeul Satului Romanesc

Impreuna la

Gradina Zoologica

Jocurile copiilor, sunt "inspirate" din realitate!

Dacă uneori ni se pare că "realitatea" din jocurile lor nu seamănă cu cea trăită de noi, este, poate, datorită idealismului inocent specific vârstei, dar şi insuficientei cunoaşteri a realităţii cotidiene.De aceea întotdeauna este oportun să explicăm copiilor "cine face"," cum face","de ce face",să-i introducem în viaţa comunităţii prezentându-le aspecte ale realităţii cotidiene, determinându-i să-şi pună şi să pună întrebări, astfel încât să-i orientăm corect în mediul social pe care urmează să-l exploreze şi în care urmează să se integreze. Exemplificând, am încercat prin iniţierea unor proiecte tematice să implic în aceste demersuri familiile copiilor care pot ajuta grădiniţa/educatoarea răspunzând cu răbdare întrebarilor lor, dar mai ales participând la activitatea grupei alături de copii ori de câte ori au posibilitatea.

Varietatea activităţilor propuse s-a dovedit benefică, părinţii în majoritate manifestându-şi dorinţa de a fi prezenţi alături de copii în activităţi comune, optionale sau extracurriculare cu caracter educativ, în cadrul cărora au avut ocazia de a petrece în mod plăcut şi util mai mult timp alături de copiii lor, informandu-se asupra unor modalitati de a comunica eficient cu copiii, de a petrece cu acestia cat mai mult timp cu beneficii maxime.

A fost odata...

Trăim alături de micii noştri învăţăcei vremuri noi.

Asaltaţi de informaţiile ce vin pe toate canalele media , uităm cine suntem, de unde venim, dar ce e mai trist, nu prea ştim nici încotro ne îndreptăm.

Desigur, mă gândesc acum la copiii pe care-i am în grijă, copii crescuţi mai mult în faţa televizorului sau a calculatorului, copii care reţin cu uşurinţă gesturi şi expresii ale unor personaje de desen animat...
De multe ori rămân uimită de uşurinţa cu care îşi asuma unele roluri şi gesturi ale acestor personaje, nu mereu exemple bune de urmat...
Cum am putea anihila sau estompa efectele unor asemenea "surse"de cunoaştere?
Acasă, părinţii, primii educatori, ar trebui să le acorde mai multă atenţie şi să comunice cu ei, organizându-le mai bine timpul, astfel încât copiii să fie ancoraţi în realitatea casei părinteşti, a grădiniţei ca parte a comunităţii.
La grădiniţă, educatoarele, prin căutarea acelor modalităţi de cunoaştere şi comunicare prin care să le cultive curiozitatea şi dorinţa de a afla mai multe lucruri despre lumea reală în care trăiesc.
Recent am planificat şi desfăşurat o serie de activităţi didactice ce urmaresc cunoaşterea unor aspecte ce definesc identitatea noastră ca popor, pornind de la cunoaşterea propriilor origini, fapt ce a necesitat implicarea părintilor alături de copii în acţiuni de colectare a unor obiecte vechi, ce au aparţinut bunicilor sau străbunicilor, în documentări privind istoria locală privită din context naţional, mai ales pentru faptul că localitatea noastră este situată într-o zonă cu trecut istoric notoriu.
Satisfactia unei săptămâni pline de căutări a fost pe măsura eforturilor noastre.
Astfel, am reuşit să colecţionăm obiecte de artizanat specifice locului, creând un mic muzeu al grupei, ceea ce nu am reuşit să găsim prin tainiţele căsuţei bunicilor găsind la Muzeul Văii Râmnei, realizat cu multă trudă de regretatul profesor Nicolae Ciorăscu cu ani in urmă.
Intorşi la gradinita, fiecare copil, după puterile sale, a încercat să redea la rându-i o serie de obiecte prin modelarea lutului, prin decorarea ştergarului sau costumului naţional, etc.

Următorul pas în cunoaşterea identităţii noastre va fi descoperirea momentului aniversar 24 Ianuarie, urmând ca , prin compararea trecutului cu prezentul să constatăm progresul făcut de oameni de-a lungul timpului.

EDUCATORUL SI COPILUL/"Un act educativ orientat de valori are in centrul sau copilul ca valoare suprema"(prof.dr.Vasile Popeanga)

Pentru conducerea procesului de crestere si formare a fiintei umane, din copilarie si pana la integrarea sa in viata sociala, societatea a creat statutul de educator.

Educatorul si copilul se intalnesc in devenirea comunitatii umane si in succesiunea istorica a generatiilor.

E o intalnire care pune educatorul in situatia de a juca roluri culturale diferite:

mediator de valori, fauritor de valori culturale si materiale, partener al copilului pe parcursul propriei sale deveniri.Dar educatorul care-si intelege menirea isi indeplineste rolurile sale nu numai in raport cu mostenirea spirituala a comunitatii, ci si in raport cu perspectivele deschise de cunoastere, cu viitorul. Personalitatea educatorului, fie ca e parinte sau dascal, poate fi sursa unor factori care blocheaza sau diminueaza performantele educatiei in perspectiva viitorului.

Informatiile depasite, prejudecatile, judecatile de valoare precare, conservatorismul metodologic, formalismul in actiune, izolarea si incomunicabilitatea institutiilor scolare si a educatorilor, situarea activitatii educative intr-o viziune administrativa sau limitat instructiva, dependenta de factorii politici ai vremurilor, devin obstacole pentru realizarea unui act educativ autentic.

Un educator tributar rutinei, formalismului, intra in contradictie usor cu spontaneitatea si elanul creator al copilului de azi.

Solutia rezolvarii acestei contradictii nu poate fi decat remodelarea , eliberarea de rutina prin autoformare .

Copilul e cel mai sever si nepartinitor judecator al educatorului. Educatorul poate da mai multa forta actiunilor sale,comportamentului sau, printr-o continua perfectionare a propriei personalitati, prin deschidere la dialog autentic , generator de echilibru, respect si democratie.

Factorul care da un caracter elevat rolului educatorului este vocatia sa pedagogica in sensul unui ansamblu de cunostinte, aptitudini care determina desfasurarea activitatii educative cu tact, maiestrie si cu un respect nedisimulat fata de copii.

Zestrea vocationala a educatorului e principalul factor de performanta in activitatea pe care o desfasoara.

A lumina cararile vietii copiilor prin modelul propriului comportament este una din aspiratiile legitime pentru orice educator.
Este crezul ce m-a insotit in toti cei 33 de ani petrecuti in sanul aceleeasi comunitati si sper ca... in buna masura am reusit.