SEARA DE POVESTE CU MAMA

Motto:

Cine-l vede pe copil cum creste? Nimeni! Numai cei ce vin din alta parte spun:"Vai, ce-a crescut!" Dar nici mama, nici tata nu l-au vazut cum creste!

El a devenit, in timp ! Si in fiecare clipa a fost ceea ce urma sa fie!

( Antoine de Saint-Exupery)

Asa cum planuisem, am reusit deunazi sa invit si sa fiu onorata cu prezenta parintilor pe-ai caror copii ii am in grija.

E adevarat ca fiecare are grijile lui, dar,copilul fiind prima dintre multele griji parintesti, desi ne intalnim aproape zilnic, parca era nevoie sa petrecem mai mult timp impreuna.

Am cautat momentul si pretextul potrivit de a-i provoca la mai multa implicare, comunicare si de ce nu, relaxare.

Asadar, ziua Sfantului Andrei, sarbatoare religioasa, a fost momentul ales, iar pretextul ... o invitatie intr-o calatorie!

Frumos, nu? Doar ca era o calatorie in lumea povestilor, gratuita si pe deasupra si cu premii.

Asa ca de voie-de nevoie, invitatia a fost acceptata, in primul moment al intalnirii, copiii amintindu-le parintilor ca din povesti au de invatat doar lucruri bune, ei reusind sa deosebeasca personajele dupa fapte.

Pentru ca pe cele ce fac fapte bune le-au indragit, le-am cerut parintilor sa-i ajute sa realizeze din diferite materiale obiecte de recuzita pentru acestea, astfel incat sa putem "pune in scena"momentele de poveste preferate.
Desigur, a fost o reusita, fiecare copil ajutat de parintele sau realizand obiecte reprezentative pentru personajul pe care urma sa-l interpreteze.
Si pentru ca puterea exemplului este recunoscuta de toti, am initiat ad-hoc si un concurs pentru parinti, acel concurs "Si parintele meu stie o poveste" prilej de mandrie pentru fiecare copil. M-a surprins in mod placut faptul ca parintii au acceptat jocul, dovedindu-se de altfel buni povestitori.Pacat ca nu am avut prea mult timp pentru toti! Ei au fost rasplatiti cu darnicie si talent de copiii care, folosind recuzita confectionata de ei insisi, au prezentat un program adaptat temei intalnirii, dar si cu diplome care sper ca le-au deschis calea spre comunicare pentru activitatile ce vor urma.

DESCOPERĂ CINE EŞTI!

Ar putea fi o invitaţie la autocunoaştere, şi chiar este, dar dacă cei vizaţi sunt copiii aflaţi la primii paşi în lumea celor mari, este nevoie de un "ghid"care să îi conducă ...

El poate fi părintele său , dar şi adulţii din mediul şcolar către care se îndreaptă .

Tocmai am parcurs împreuna cu grupa pregătitoare proiectul tematic cu acest titlu, proiect ce s-a întins în timp pe durata a patru săptămâni şi a urmărit clarificarea aspectelor ce definesc fiinţa umană (copilul) din perspectiva sa sociala: identitatea şi locul său în familie, în grupul social(grupa de preşcolari), în comunitate (localitatea natală) precum şi reguli care, odată însuşite, vor fi bunul lor de preţ pentru toată viaţa.
Despre beneficiile aduse de acest proiect voi spune că sunt multe...
Copiii, care până mai deunăzi îşi ştiau doar numele lor şi poate pe cel al părinţilor, au reuşit să-şi cunoască locul în familie, explorând în"arhiva personală" pentru a-şi cunoaşte rudele, înţelegându-şi drepturile şi îndatoririle,conştientizând ce loc ocupă în grupul de preşcolari, însuşindu-şi reguli de comportare în situaţii diferite, precum şi noţiuni ce definesc comunitatea în general şi comunitatea din care fac parte în special, cel mai mare beneficiu fiind faptul că au reuşit să dorească să ştie mai multe despre toate acestea.
Totul s-a finalizat în realizarea unor albume, cu familiile lor, cu grupa de preşcolari, cu locuri şi oameni din comunitatea noastră, in expoziţii de desene prin intermediul carora au imortalizat impresii despre ei şi despre ceilalţi.

ŞI PĂRINTELE MEU ŞTIE O POVESTE!

"Pentru noi, părinţii sau adulţii care trăim alături de un copil sau îl însoţim de-a lungul vieţii, provocarea constă în a-i permite să realizeze actul cel mai dureros pentru fiecare, acela de a creşte şi de a se diferenţia de noi. Îl autorizăm astfel să ne părăsească, sa se despartă de noi, pentru a întâmpina riscurile şi minunile vieţii."
( Jacques Salome)
Trăim într-o lume cu o mie de posibilităţi sau niciuna. O lume în care am ajuns să uităm cine suntem. E timpul să ne redescoperim. Să redescoperim ce e al nostru!
Valorile, tradiţia, cărţile, cu care am crescut , care trebuie să existe în fiecare casă şi pe care să le dăm mai departe.
Televizorul şi calculatorul ocupă tot mai mult din timpul copiilor noştri chiar la vârsta preşcolarităţii.
E timpul de a repune în drepturi cartea şi biblioteca, de a redescoperi lectura ca pe o plăcere, ca izvor de cunoaştere şi visare fără egal.
Părinţii trebuie să conştientizeze importanţa cărţii în viaţa fiecărui copil, încercând să-i conducă paşii prin implicarea permanentă . Nu este suficient să-i cumperi o carte ci trebuie să zăboveşti alături de el ajutându-l să-i pătrundă tainele.Ce poate fi mai liniştitor decât o poveste citită de părintele tău seara la culcare?
Recent am experimentat în munca cu grupa pregătitoare introducerea în programul zilnic a unui moment, intitulat "Ascultaţi povestea mea", în care fiecare copil îşi exersează "talentul" de povestitor moment pe care sper să-l transformăm în "rutină". Am fost plăcut surprinsă de pasul înainte făcut de majoritatea copiilor , în mare parte cu ajutorul părinţilor care i-au ajutat să cunoască noi poveşti, să le poată povesti şi celorlalţi.
Următorul pas va fi o provocare pentru cei mari!
Voi propune fiecărui părinte să povestească tuturor copiilor o poveste în care să-şi pună în valoare talentul de povestitor şi de pedagog.
În mod sigur, încurajarea va veni de la cei mici , fiecare dorind să poată spune: "Şi părintele meu ştie o poveste!".

O zi in gradinita

La multi ani !

Multe zile mi-am petrecut în grădiniţă căci aici mi-e locul de muncă de foarte mulţi ani.Am văzut generaţii de copii cum cresc, cum merg mai departe, eu rămânând să-i astept pe cei care urmau să vină având bucuria de a fi alături de unii dintre ei şi a doua oară, atunci când şi-au adus ei înşişi copiii la grădiniţă.
Am fost martora unor momente unice, atunci când au reuşit să se desprindă de poala mamei şi să spună că vor la grădiniţă chiar şi în wekend...

Am împărţit împreună chiar şi evenimentele cele mai importante din viaţă, aniversând zile de naştere sau de nume, ca într-o mică familie.
Pentru ca aceste momente frumoase din viaţa oricărui copil să nu fie uitate şi bucuria sărbătoritului să fie împărtăşită cu ceilalţi, am lăsat uşa larg deschisă oricărei iniţiative venite din partea oricărui părinte.
Aşa avem ocazia să cream împreuna momente de neuitat pentru toţi copiii.

Minus 25%

E seara de dinaintea zilei de 13 septembrie si incerc sa ma adun pentru ca maine, in prima zi de scoala, sa fiu cat de cat pregatita.

Rasfoind printre postarile d-lui Liviu Marian Pop, secretar al FSLI(sindicatul la care suntem afiliati si noi) am aflat despre rugamintea d-sale de a purta cu totii cate un ecuson cu titlul pe care tocmai l-am postat:"MINUS 25%"!
Eu ma gandesc ca asta e expresia neputintei sindicatului nostru care vad ca intarzie in a purcede la introducerea in instanta a actiunii de recuperare a celor 25% retinuti pe ultimele 2 luni , timp in care Dascalii merg in tribunal pentru indemnizatiile micsorate cu -25%, alti dascali, nu noi, ci cei din celelalte sindicate care sunt deja cu actiunile pe rol.Daca mai privesc cu atentie imaginea liderului nostru judetean, si mai citesc si comentariile colegilor la articolul la care tocmai v-am trimis, cred ca ar trebui sa ne luam soarta in propriile maini, ca liderii sindicali au cu totul alte treburi:merg la filmari, in concedii, iar de noi isi mai aduc aminte uneori, cand le-o va cere interesul.

UN NOU ÎNCEPUT

"Am învăţat că poţi continua înca mult timp după ce-ai spus că nu mai poţi."
Octavian Paler
Iată-ne în pragul unui nou an şcolar. Starea de nerăbdare de altădată tinde să fie estompată de lipsurile de tot felul resimtite de toţi "actorii" actului educaţional.
Şi totusi, trebuie să continuăm, poate va fi cândva mai bine. Pentru toţi, nu doar pentru unii, căci dacă e adevărat ce se spune, cum că ne aşteaptă o nouă "rotunjire" de leafă va fi si mai vai de noi...
Cu incertitudinea zilei de mâine, va trebui să ne facem datoria pe care ne-am asumat-o prin alegerea făcută în tinereţe, pentru cei ca mine fiind deja prea tarziu să mai "fugim de-acasă".
Aşa că ,(ne) resemnaţi şi indignaţi , vom continua să mergem în faţa copiilor care, şi ei marcaţi de ceea ce li se întâmplă celor mari, trebuie să fie îndrumaţi , educaţi, şcoala, buna/ rea , nefiind mai dăunatoare decât necunoaşterea.
Prin urmare, dragii noştri copii, ne întâlnim luni, sper că data (13) să ne poarte noroc!

Despre păpuşi şi păpuşari

Păpuşa este o jucărie , un obiect, care aduce multe bucurii copiilor, iar educatoarelor şi părinţilor unele servicii, în esenţă ea fiind o figurină cu chip de om, ce se "lasă" manipulată de oricine.

Copilul o poate considera prietenă, educatoarea mijloc de învăţământ , iar părintele dovada iubirii pentru copilul său atunci când o dăruieşte.

Când păpuşa este manipulată de un păpuşar, care poate fi un artist sau doar un cabotin ce trage sforile pentru ca aceasta să "execute"un rol, este cu totul altceva pentru că păpuşa noastră devine marionetă.

Pe copii îi poate înveseli sau nu, adulţilor le poate evoca momente plăcute din copilărie sau nu, în funcţie de talentul de manipulator sau sforar al păpuşarului. Pentru ca cei doi să "facă echipă"şi succesul să fie asigurat este musai ca păpuşa să fie a păpuşarului, aşa încât acesta să exerseze nu numai "la serviciu" ci şi în concediu, în vizită la prieteni, etc. cu alte cuvinte, oriunde şi oricând.

Şi aşa, biata păpuşă, frumoasă şi curată la început, cu timpul, degradându-se în multele exerciţii ale păpuşarului, ar putea să sfârşească spânzurată în propriile sfori...