LEGENDA CELOR 8 MINUTE

Incercarcd sa-mi planific activitatea de dupa vacanta, gandindu-ma la tema de discutie a celei de-a doua saptamani, TIMPUL, mi-am amintit aceasta legenda care mi s-a parut demna de atentie, mai ales ca ne apropiem grabnic de inceputul lui 2011, an care sper sa fie un an bun pentru toti.

Legenda spune ca o femeie saraca, cu un copil in brate , trecand pe langa o pestera, auzi din adancuri o voce misterioasa care i-a spus:
-Intra si ia tot ce doresti, dar sa nu uiti ce e mai important pentru tine!
-Ia aminte ca dupa ce vei iesi, poarta se va inchide pentru totdeauna!
-Ai doar 8 minute pentru asta, dar sa nu uiti ce este mai important pentru tine!
Femeia a intrat si a descoperit in pestera o multime de bogatii. Isi puse copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor, tot ce putea duce.
Vocea misterioasa se auzi din nou:
-Ai grija! sa nu uiti ce-i mai important pentru tine!
Cand cele 8 minute au trecut, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, iesi in graba, iar in spatele ei se auzi poarta, care se inchise pentru totdeauna.
Atunci si-a amintit ca si-a uitat copilul in pestera, dar era prea tarziu.

Bogatia a durat putin, dar disperarea femeii a ramas pentru totdeauna!

La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem atata timp cat ne este dat sa traim si nu intotdeauna se aude vocea misterioasa care sa ne aminteasca :
-Nu uita ce e mai important pentru tine!Azi eu voi fi vocea!
Cred ca esentiale sunt familia si copiii, viata, bunul simt, adevarul, educatia, reputatia, demnitatea de om...
Traim intr-o lume plina de probleme, de nelinisti si incertitudini si cred ca e pacat sa ne risipim timpul si sa uitam esentialul:

• ca bogatia sufletului este mai importanta decat oricare alta.
• ca viata trece repede, iar sfarsitul vine cand ne asteptam mai putin...
• Cand poarta vietii se va fi inchis, regretele nu mai folosesc la nimic!

Sa inchei totusi intr-o nota mai optimista si sa va urez un 2011 cu sanatate si satisfactii pe toate planurile, si... "nu uitati ce este mai important pentru voi"!

Mos Craciun a reusit sa vina!

Mai greu, dar a venit!Bucuria copiilor o puteti ghici din ipostazele in care i-a surprins camera.

(A se vedea ca am "jucat" in deplasare! Pentru ca nu am mai incaput in sala de grupa ne-am dus la scoala.)

ASTEPTAND PE MOS CRACIUN

Anul asta bradul va fi adaptat situatiei de criza profunda!

Mos Craciun exista!...sau cel putin asa trebuie sa lasam noi, educatoarele si parintii sa se inteleaga. Se cere ceva efort in ziua de azi, dar merita!
Cum sa poti refuza unui copil sa viseze... sa spere... sa creada...?
Iata-ne asadar in febra pregatirilor pentru intampinarea Mosului care neaparat va veni.
Ce i-am pregatit?Multe!
Intai de toate nu am uitat ca existenta sa , conform legendei , este legata de Nasterea Domnului Isus, deci vom relua dupa puterea noastra de intelegere povestea.
Apoi, pentru ca Mosul a devenit bun si rabdator, darnic si cumsecade ascultand sfatul Maicii Sfinte, merita sa-i dedicam cele mai frumoase cantece si poezii!
E momentul sa ne gandim si la anul care vine in casele tuturor, de aceea cred ca niste urari din inimi de copil sunt binevenite:

"Anule care-ncepi azi,

Sa desiri a tale zile

Peste-a tarii mele brazi

Si-n casutele umile;

Te-as ruga tare frumos

Si cu geana-nrourata

Sa vii anule manos

Si-nsorit ca niciodata.

Dar de toate mai presus

Neamul meu sa il cresti mare,

Sa lasi plugul lui Isus,

Sufletul adanc sa-l are.

Iar in brazdele arate

Cu-acel plug de aur greu,

Sa rasara minunate

Florile lui Dumnezeu."

Tuturor cititorilor mei"LA MULTI ANI !"

(Textul urarii este preluat din revista Draga mea pt. copii)

SEARA DE POVESTE CU MAMA

Motto:

Cine-l vede pe copil cum creste? Nimeni! Numai cei ce vin din alta parte spun:"Vai, ce-a crescut!" Dar nici mama, nici tata nu l-au vazut cum creste!

El a devenit, in timp ! Si in fiecare clipa a fost ceea ce urma sa fie!

( Antoine de Saint-Exupery)

Asa cum planuisem, am reusit deunazi sa invit si sa fiu onorata cu prezenta parintilor pe-ai caror copii ii am in grija.

E adevarat ca fiecare are grijile lui, dar,copilul fiind prima dintre multele griji parintesti, desi ne intalnim aproape zilnic, parca era nevoie sa petrecem mai mult timp impreuna.

Am cautat momentul si pretextul potrivit de a-i provoca la mai multa implicare, comunicare si de ce nu, relaxare.

Asadar, ziua Sfantului Andrei, sarbatoare religioasa, a fost momentul ales, iar pretextul ... o invitatie intr-o calatorie!

Frumos, nu? Doar ca era o calatorie in lumea povestilor, gratuita si pe deasupra si cu premii.

Asa ca de voie-de nevoie, invitatia a fost acceptata, in primul moment al intalnirii, copiii amintindu-le parintilor ca din povesti au de invatat doar lucruri bune, ei reusind sa deosebeasca personajele dupa fapte.

Pentru ca pe cele ce fac fapte bune le-au indragit, le-am cerut parintilor sa-i ajute sa realizeze din diferite materiale obiecte de recuzita pentru acestea, astfel incat sa putem "pune in scena"momentele de poveste preferate.
Desigur, a fost o reusita, fiecare copil ajutat de parintele sau realizand obiecte reprezentative pentru personajul pe care urma sa-l interpreteze.
Si pentru ca puterea exemplului este recunoscuta de toti, am initiat ad-hoc si un concurs pentru parinti, acel concurs "Si parintele meu stie o poveste" prilej de mandrie pentru fiecare copil. M-a surprins in mod placut faptul ca parintii au acceptat jocul, dovedindu-se de altfel buni povestitori.Pacat ca nu am avut prea mult timp pentru toti! Ei au fost rasplatiti cu darnicie si talent de copiii care, folosind recuzita confectionata de ei insisi, au prezentat un program adaptat temei intalnirii, dar si cu diplome care sper ca le-au deschis calea spre comunicare pentru activitatile ce vor urma.

DESCOPERĂ CINE EŞTI!

Ar putea fi o invitaţie la autocunoaştere, şi chiar este, dar dacă cei vizaţi sunt copiii aflaţi la primii paşi în lumea celor mari, este nevoie de un "ghid"care să îi conducă ...

El poate fi părintele său , dar şi adulţii din mediul şcolar către care se îndreaptă .

Tocmai am parcurs împreuna cu grupa pregătitoare proiectul tematic cu acest titlu, proiect ce s-a întins în timp pe durata a patru săptămâni şi a urmărit clarificarea aspectelor ce definesc fiinţa umană (copilul) din perspectiva sa sociala: identitatea şi locul său în familie, în grupul social(grupa de preşcolari), în comunitate (localitatea natală) precum şi reguli care, odată însuşite, vor fi bunul lor de preţ pentru toată viaţa.
Despre beneficiile aduse de acest proiect voi spune că sunt multe...
Copiii, care până mai deunăzi îşi ştiau doar numele lor şi poate pe cel al părinţilor, au reuşit să-şi cunoască locul în familie, explorând în"arhiva personală" pentru a-şi cunoaşte rudele, înţelegându-şi drepturile şi îndatoririle,conştientizând ce loc ocupă în grupul de preşcolari, însuşindu-şi reguli de comportare în situaţii diferite, precum şi noţiuni ce definesc comunitatea în general şi comunitatea din care fac parte în special, cel mai mare beneficiu fiind faptul că au reuşit să dorească să ştie mai multe despre toate acestea.
Totul s-a finalizat în realizarea unor albume, cu familiile lor, cu grupa de preşcolari, cu locuri şi oameni din comunitatea noastră, in expoziţii de desene prin intermediul carora au imortalizat impresii despre ei şi despre ceilalţi.

ŞI PĂRINTELE MEU ŞTIE O POVESTE!

"Pentru noi, părinţii sau adulţii care trăim alături de un copil sau îl însoţim de-a lungul vieţii, provocarea constă în a-i permite să realizeze actul cel mai dureros pentru fiecare, acela de a creşte şi de a se diferenţia de noi. Îl autorizăm astfel să ne părăsească, sa se despartă de noi, pentru a întâmpina riscurile şi minunile vieţii."
( Jacques Salome)
Trăim într-o lume cu o mie de posibilităţi sau niciuna. O lume în care am ajuns să uităm cine suntem. E timpul să ne redescoperim. Să redescoperim ce e al nostru!
Valorile, tradiţia, cărţile, cu care am crescut , care trebuie să existe în fiecare casă şi pe care să le dăm mai departe.
Televizorul şi calculatorul ocupă tot mai mult din timpul copiilor noştri chiar la vârsta preşcolarităţii.
E timpul de a repune în drepturi cartea şi biblioteca, de a redescoperi lectura ca pe o plăcere, ca izvor de cunoaştere şi visare fără egal.
Părinţii trebuie să conştientizeze importanţa cărţii în viaţa fiecărui copil, încercând să-i conducă paşii prin implicarea permanentă . Nu este suficient să-i cumperi o carte ci trebuie să zăboveşti alături de el ajutându-l să-i pătrundă tainele.Ce poate fi mai liniştitor decât o poveste citită de părintele tău seara la culcare?
Recent am experimentat în munca cu grupa pregătitoare introducerea în programul zilnic a unui moment, intitulat "Ascultaţi povestea mea", în care fiecare copil îşi exersează "talentul" de povestitor moment pe care sper să-l transformăm în "rutină". Am fost plăcut surprinsă de pasul înainte făcut de majoritatea copiilor , în mare parte cu ajutorul părinţilor care i-au ajutat să cunoască noi poveşti, să le poată povesti şi celorlalţi.
Următorul pas va fi o provocare pentru cei mari!
Voi propune fiecărui părinte să povestească tuturor copiilor o poveste în care să-şi pună în valoare talentul de povestitor şi de pedagog.
În mod sigur, încurajarea va veni de la cei mici , fiecare dorind să poată spune: "Şi părintele meu ştie o poveste!".

O zi in gradinita

La multi ani !

Multe zile mi-am petrecut în grădiniţă căci aici mi-e locul de muncă de foarte mulţi ani.Am văzut generaţii de copii cum cresc, cum merg mai departe, eu rămânând să-i astept pe cei care urmau să vină având bucuria de a fi alături de unii dintre ei şi a doua oară, atunci când şi-au adus ei înşişi copiii la grădiniţă.
Am fost martora unor momente unice, atunci când au reuşit să se desprindă de poala mamei şi să spună că vor la grădiniţă chiar şi în wekend...

Am împărţit împreună chiar şi evenimentele cele mai importante din viaţă, aniversând zile de naştere sau de nume, ca într-o mică familie.
Pentru ca aceste momente frumoase din viaţa oricărui copil să nu fie uitate şi bucuria sărbătoritului să fie împărtăşită cu ceilalţi, am lăsat uşa larg deschisă oricărei iniţiative venite din partea oricărui părinte.
Aşa avem ocazia să cream împreuna momente de neuitat pentru toţi copiii.