EDUCATORUL SI COPILUL/"Un act educativ orientat de valori are in centrul sau copilul ca valoare suprema"(prof.dr.Vasile Popeanga)

Pentru conducerea procesului de crestere si formare a fiintei umane, din copilarie si pana la integrarea sa in viata sociala, societatea a creat statutul de educator.

Educatorul si copilul se intalnesc in devenirea comunitatii umane si in succesiunea istorica a generatiilor.

E o intalnire care pune educatorul in situatia de a juca roluri culturale diferite:

mediator de valori, fauritor de valori culturale si materiale, partener al copilului pe parcursul propriei sale deveniri.Dar educatorul care-si intelege menirea isi indeplineste rolurile sale nu numai in raport cu mostenirea spirituala a comunitatii, ci si in raport cu perspectivele deschise de cunoastere, cu viitorul. Personalitatea educatorului, fie ca e parinte sau dascal, poate fi sursa unor factori care blocheaza sau diminueaza performantele educatiei in perspectiva viitorului.

Informatiile depasite, prejudecatile, judecatile de valoare precare, conservatorismul metodologic, formalismul in actiune, izolarea si incomunicabilitatea institutiilor scolare si a educatorilor, situarea activitatii educative intr-o viziune administrativa sau limitat instructiva, dependenta de factorii politici ai vremurilor, devin obstacole pentru realizarea unui act educativ autentic.

Un educator tributar rutinei, formalismului, intra in contradictie usor cu spontaneitatea si elanul creator al copilului de azi.

Solutia rezolvarii acestei contradictii nu poate fi decat remodelarea , eliberarea de rutina prin autoformare .

Copilul e cel mai sever si nepartinitor judecator al educatorului. Educatorul poate da mai multa forta actiunilor sale,comportamentului sau, printr-o continua perfectionare a propriei personalitati, prin deschidere la dialog autentic , generator de echilibru, respect si democratie.

Factorul care da un caracter elevat rolului educatorului este vocatia sa pedagogica in sensul unui ansamblu de cunostinte, aptitudini care determina desfasurarea activitatii educative cu tact, maiestrie si cu un respect nedisimulat fata de copii.

Zestrea vocationala a educatorului e principalul factor de performanta in activitatea pe care o desfasoara.

A lumina cararile vietii copiilor prin modelul propriului comportament este una din aspiratiile legitime pentru orice educator.
Este crezul ce m-a insotit in toti cei 33 de ani petrecuti in sanul aceleeasi comunitati si sper ca... in buna masura am reusit.