Jocurile copilăriei

Jocul este definit ca activitatea predominantă a copilului preşcolar situându-se în timp înaintea învăţăturii şi a muncii, activităţi predominante ale elevului, respectiv adultului. Din perspectivă psihologică jocul dă posibilitatea copilului de a socializa, jocurile presupunând în mare parte existenţa mai multor parteneri, de a re-crea realitatea percepută după posibilităţile sale de înţelegere şi după puterea sa de acţiune, iar nouă, educatorilor, ne dă posibilitatea să constatăm că nimic nu e nou sub soare, chiar dacă lucrurile au evoluat, că în esenţă, jocurile copilăriei sunt cam aceleaşi, cu adăugiri şi îmbunătăţiri.E o mare bucurie să trăieşti în preajma copiilor , să-ţi aminteşti că şi tu ai fost copil (în cazul în care ai uitat), să împărtăşeşti acestora "varianta"de joc pe care ţi-o aminteşti cu drag.

De aceea, voi încerca să aduc în atenţia tuturor celor care mai sunt copii, sau fac parte din viaţa unor copii, câteva jocuri care pot fi desfăşurate şi acum fără teama de a fi considerate de aceştia demodate.
"Şoarecele şi pisica"
Copiii sunt aşezaţi în cerc, ţinându-se de mâini. Dintre ei se aleg cele 2 personaje, pisica aşezându-se în interiorul cercului, unde , din pietre, beţişoare,etc. îşi "construieşte" casa, iar şoricelul în afara cercului, aşteptând ghemuit, momentul să plece pisica.
După ce pisica şi-a terminat casa se retrage în afara cercului. Şoricelul, intră în cerc şi-i strică construcţia, ascunzându-se din nou. Revenind, pisica se adresează copiilor cu întrebarea:
"-Cine mi-a stricat căsuţa?"
Copiii sunt la început"complicii" şoricelului, răspunzând scurt, toţi odată,"Nu ştim!"
Pisica îşi reconstruieşte casa, încă odată obţinând acelaşi răspuns din partea copiilor.A treia oară , copiii vor accepta să spună adevărul purtând cu aceasta dialogul:
"-Cine mi-a stricat căsuţa?
-Şoricelul!
-Pe ce stradă stă?
-Pe strada cartofului, nr.pantofului, la o casă dărâmată,fugi de-l caută!"
Urmează o cursa "care pe care"până când şoricelul este prins.
Jocul se reia atât timp cât copiii manifestă inters pentru el, după ce pisica prinde şoricelul,personajele fiind interpretate mereu de alti copii..
"Şotronul"
Copiii se pot împărţi în 2 echipe, întrecându-se în parcurgerea traseului prestabilit prin săritura pe un singur picior , alternativ dreptul/stângul, la sosire predând ştafeta următorului coechipier.
Caştigă echipa care termină prima, ultimul competitor anunţând Stop,joc!
Traseul este de regulă conceput geometric permiţând sărituri şi răsuciri, mutarea unui obiect cu ajutorul piciorului(piatră plată,etc.) , purtarea unui obiect pe care-l predau următorului copil la sosire, etc.

Promit sa revin cu alte jocuri! Evident in varianta mea!!!

Inca un joc!!!(23.08)

"Closca cu puii"

Copiii sunt asezati in sir , fiecare tinandu-se de mijlocul celui de dinaintea sa.

Primul copil este"closca"iar ceilalti sunt "puii".In fata lor, la circa 2 m, un copil stand ghemuit si purtand un betisor in mana, reprezinta "uliul".El imita cu betisorul miscarea de mestecare intr-un ceaun.

Intre closca si uliu se poarta dialogul:

-"Ce faci acolo,uliule?"

"-Fac o mamaliguta!"

"-Pentru cine?"

"-Pentru mine!"

"-Cu ce-o mananci?"

"-Cu un puisor de-al tau! Am sa-ti fur un puisor!"

"-Am sa-ti scot un ochisor!"

Incepe "lupta", puisorii miscandu-se in spatele clostii in directia imprimata de miscarile acesteea, care cu "aripile" desfacute incearca sa-i apere.Puisorii prinsi trec in parte uliului asteptand intr-un cerc,iar jocul continua,schimbandu-se "actorii"dupa caz.

Titularizari 2010

Cine zicea că învăţământul nu mai este atractiv pentru nimeni?Atunci cum putem explica numărul mare de candidaţi pentru un post?!
Bunăoară, pentru cele 60 de posturi scoase la concurs anul acesta la noi în judeţ s-au înscris 431 de candidaţi. Mulţi s-au înscris dar puţini s-au şi pregătit, dacă ar fi să ne uităm la notele obţinute de mulţi dintre candidaţi.
Dar există contestaţia ca mijloc de confirmare a valorii sau nonvalorii şi se pare ca s-au depus zeci de contestaţii în acest an.
Să fi rămas învăţământul refugiul celor care nu pot performa în alte domenii???
Este totuşi de apreciat curajul celor care au concurat pentru cele 60 de posturi, majoritatea în şcolile din cele mai izolate localităţi din judeţ, ştiut fiind faptul că cei care nu s-au prezentat vor avea şanse mai mari de a gasi un post bine situat teritorial şi nu numai...

Ei vor fi marii câştigători ai titularizării la nivel de unităţi cu personalitate juridică probabil.

Atunci să vezi competenţă şi calitate!!!

Vacanţa la/în ţară

"Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu...", ar putea fi un frumos început pentru evocarea anilor copilariei.
Nu puţini dintre noi, cei aflaţi la catedră încă, mai cu seamă dintre cei proveniţi din lumea satului, ne-am identificat cu personajele amintirilor lui Creangă, dar oare copiii de azi, mai au bucuria de a trăi momente de "aventură"asemănătoare acelora ?
E greu de crezut, azi altele sunt datele problemei, deşi n-ar trebui , căci copilăria este marcată întotdeauna de prezenţa părinţilor în casa părintească, în mijlocul comunităţii. În ultimii ani au apărut schimbări esenţiale ale acestor repere, de aceea copiii sunt deseori puşi în situaţia de a-şi însoţi părinţii în locuri străine şi printre oameni străini, să vorbească limba acelor oameni încercând să se integreze pentru a supravieţui, dacă nu cumva sunt lăsaţi acasă cu bunicii...
Dar, vacanţa le aduce tuturor zâmbetul pe buze şi râsul copiilor veniţi în vacanţă la ţară/în ţară ne face mai optimişti în ceea ce priveşte viitorul (al lor, al nostru...)
Pe ulita noastra e o veselie greu de imaginat. S-au întors copiii din Anglia, Italia, Spania...Dar nimeni nu vorbeşte despre cum e acolo...Probabil că nu au prea mult timp pentru jocurile uitate şi pentru prietenii regăsiţi.