"Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu...", ar putea fi un frumos început pentru evocarea anilor copilariei.
Nu puţini dintre noi, cei aflaţi la catedră încă, mai cu seamă dintre cei proveniţi din lumea satului, ne-am identificat cu personajele amintirilor lui Creangă, dar oare copiii de azi, mai au bucuria de a trăi momente de "aventură"asemănătoare acelora ?
E greu de crezut, azi altele sunt datele problemei, deşi n-ar trebui , căci copilăria este marcată întotdeauna de prezenţa părinţilor în casa părintească, în mijlocul comunităţii. În ultimii ani au apărut schimbări esenţiale ale acestor repere, de aceea copiii sunt deseori puşi în situaţia de a-şi însoţi părinţii în locuri străine şi printre oameni străini, să vorbească limba acelor oameni încercând să se integreze pentru a supravieţui, dacă nu cumva sunt lăsaţi acasă cu bunicii...
Dar, vacanţa le aduce tuturor zâmbetul pe buze şi râsul copiilor veniţi în vacanţă la ţară/în ţară ne face mai optimişti în ceea ce priveşte viitorul (al lor, al nostru...)
Pe ulita noastra e o veselie greu de imaginat. S-au întors copiii din Anglia, Italia, Spania...Dar nimeni nu vorbeşte despre cum e acolo...Probabil că nu au prea mult timp pentru jocurile uitate şi pentru prietenii regăsiţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu