ŞI PĂRINTELE MEU ŞTIE O POVESTE!

"Pentru noi, părinţii sau adulţii care trăim alături de un copil sau îl însoţim de-a lungul vieţii, provocarea constă în a-i permite să realizeze actul cel mai dureros pentru fiecare, acela de a creşte şi de a se diferenţia de noi. Îl autorizăm astfel să ne părăsească, sa se despartă de noi, pentru a întâmpina riscurile şi minunile vieţii."
( Jacques Salome)
Trăim într-o lume cu o mie de posibilităţi sau niciuna. O lume în care am ajuns să uităm cine suntem. E timpul să ne redescoperim. Să redescoperim ce e al nostru!
Valorile, tradiţia, cărţile, cu care am crescut , care trebuie să existe în fiecare casă şi pe care să le dăm mai departe.
Televizorul şi calculatorul ocupă tot mai mult din timpul copiilor noştri chiar la vârsta preşcolarităţii.
E timpul de a repune în drepturi cartea şi biblioteca, de a redescoperi lectura ca pe o plăcere, ca izvor de cunoaştere şi visare fără egal.
Părinţii trebuie să conştientizeze importanţa cărţii în viaţa fiecărui copil, încercând să-i conducă paşii prin implicarea permanentă . Nu este suficient să-i cumperi o carte ci trebuie să zăboveşti alături de el ajutându-l să-i pătrundă tainele.Ce poate fi mai liniştitor decât o poveste citită de părintele tău seara la culcare?
Recent am experimentat în munca cu grupa pregătitoare introducerea în programul zilnic a unui moment, intitulat "Ascultaţi povestea mea", în care fiecare copil îşi exersează "talentul" de povestitor moment pe care sper să-l transformăm în "rutină". Am fost plăcut surprinsă de pasul înainte făcut de majoritatea copiilor , în mare parte cu ajutorul părinţilor care i-au ajutat să cunoască noi poveşti, să le poată povesti şi celorlalţi.
Următorul pas va fi o provocare pentru cei mari!
Voi propune fiecărui părinte să povestească tuturor copiilor o poveste în care să-şi pună în valoare talentul de povestitor şi de pedagog.
În mod sigur, încurajarea va veni de la cei mici , fiecare dorind să poată spune: "Şi părintele meu ştie o poveste!".

O zi in gradinita

La multi ani !

Multe zile mi-am petrecut în grădiniţă căci aici mi-e locul de muncă de foarte mulţi ani.Am văzut generaţii de copii cum cresc, cum merg mai departe, eu rămânând să-i astept pe cei care urmau să vină având bucuria de a fi alături de unii dintre ei şi a doua oară, atunci când şi-au adus ei înşişi copiii la grădiniţă.
Am fost martora unor momente unice, atunci când au reuşit să se desprindă de poala mamei şi să spună că vor la grădiniţă chiar şi în wekend...

Am împărţit împreună chiar şi evenimentele cele mai importante din viaţă, aniversând zile de naştere sau de nume, ca într-o mică familie.
Pentru ca aceste momente frumoase din viaţa oricărui copil să nu fie uitate şi bucuria sărbătoritului să fie împărtăşită cu ceilalţi, am lăsat uşa larg deschisă oricărei iniţiative venite din partea oricărui părinte.
Aşa avem ocazia să cream împreuna momente de neuitat pentru toţi copiii.