ŞI PĂRINTELE MEU ŞTIE O POVESTE!

"Pentru noi, părinţii sau adulţii care trăim alături de un copil sau îl însoţim de-a lungul vieţii, provocarea constă în a-i permite să realizeze actul cel mai dureros pentru fiecare, acela de a creşte şi de a se diferenţia de noi. Îl autorizăm astfel să ne părăsească, sa se despartă de noi, pentru a întâmpina riscurile şi minunile vieţii."
( Jacques Salome)
Trăim într-o lume cu o mie de posibilităţi sau niciuna. O lume în care am ajuns să uităm cine suntem. E timpul să ne redescoperim. Să redescoperim ce e al nostru!
Valorile, tradiţia, cărţile, cu care am crescut , care trebuie să existe în fiecare casă şi pe care să le dăm mai departe.
Televizorul şi calculatorul ocupă tot mai mult din timpul copiilor noştri chiar la vârsta preşcolarităţii.
E timpul de a repune în drepturi cartea şi biblioteca, de a redescoperi lectura ca pe o plăcere, ca izvor de cunoaştere şi visare fără egal.
Părinţii trebuie să conştientizeze importanţa cărţii în viaţa fiecărui copil, încercând să-i conducă paşii prin implicarea permanentă . Nu este suficient să-i cumperi o carte ci trebuie să zăboveşti alături de el ajutându-l să-i pătrundă tainele.Ce poate fi mai liniştitor decât o poveste citită de părintele tău seara la culcare?
Recent am experimentat în munca cu grupa pregătitoare introducerea în programul zilnic a unui moment, intitulat "Ascultaţi povestea mea", în care fiecare copil îşi exersează "talentul" de povestitor moment pe care sper să-l transformăm în "rutină". Am fost plăcut surprinsă de pasul înainte făcut de majoritatea copiilor , în mare parte cu ajutorul părinţilor care i-au ajutat să cunoască noi poveşti, să le poată povesti şi celorlalţi.
Următorul pas va fi o provocare pentru cei mari!
Voi propune fiecărui părinte să povestească tuturor copiilor o poveste în care să-şi pună în valoare talentul de povestitor şi de pedagog.
În mod sigur, încurajarea va veni de la cei mici , fiecare dorind să poată spune: "Şi părintele meu ştie o poveste!".