Un minister plin de mistere

MINISTÉR ~e n. 1) Organ central al administraţiei de stat, care conduce un anumit domeniu de activitate a statului. 2) Instituţie care reprezintă acest organ administrativ.

MISTÉR¹, mistere, s.n. 1. Ceea ce este (încă) necunoscut, neînţeles sau descoperit; taină; secret.

Nu e un joc de cuvinte! Este concluzia pe care orice om de buna credinta o poate trage in zilele acestea cand nimic nu mai e valabil, cand vinovati de ce se intampla (vezi examenul de capacitate si masurile de rezolvare a problemelor ivite) sunt altii, cand totul este negat, indiferent de evidenta lucrurilor, cand oamenii valorosi sunt inlocuiti fara drept de replica , cand legile nu mai exista, doar de dragul d-lui Goe, ca sa nu ramana repetent.

Asa se face ca s-au mobilizat toate mam'marele, tanti Mitzele si mamitzicile sa-l duca pe "micut" la Bruxelles.

Daca se va dovedi ca a plagiat, va renunta la titlul de dr.(nu si la cel de prim-ministru), dar cine sa mai dovedeasca asta in conditiile in care ministrul de resort a pornit o lupta contra-cronometru demna de o cauza mai buna? Oare de ce? Ce resorturi il anima acum, cand mai are doar cateva ore de ministeriat? Ce spera , ce promisiuni i s-au facut? Mister total.

Ramane de vazut daca noi, cei multi (si prosti in viziunea lor) vom mai avea sansa de a trai intr-o tara normala in care doar valorile autentice sa fie recunoscute, in care legea sa fie respectata "de la vladica pana la opinca". Slabe sperante!

Ada Cercel - Dor de vacanta

SCOALA ALTFEL

In saptamana 2-6 aprilie in toate unitatile scolare s-a derulat programul "Scoala altfel" in cadrul caruia s-a urmarit implicarea cadrelor didactice si a copiilor in activitati care sa raspunda intereselor si preocuparilor acestora si care nu pot fi realizate in contextul programului normal al grupei/clasei

in toata complexitatea lor.

Desi eram sceptica la inceput, nepunandu-mi sperante in realizarea unor lucruri care sa conteze, chiar am reusit sa finalizez cateva obiective ce tin nu numai de dezvoltarea

personala a "invataceilor" mei de 3-4 ani ci si de implicarea directa a unor parteneri interesati de educatia celor mici (parinti, bunici, institutii ale statului cu reprezentare locala- politie, biserica,etc.).

Pornind de la consolidarea unor deprinderi de comportare

in contextul grupei sau familiei in cadrul temei "Bunele maniere la gradinita si acasa", am extins sfera de cunoastere asupra mediului social comunitar, invatand sa circulam, identificand pe strada semne de circulatie (e drept

cam putine pe la noi), imprietenindu-ne cu politistii.

Nu a lipsit nici sublinierea importantei starii de sanatate in activitatea zilnica in cadrul activitatii "Minte sanatoasa in corp sanatos", copiii primind multe sfaturi pentru pastrarea sanatatii lor, ulteriorurmandu-le prin practicarea miscarii in aer liber si organizarea de intreceri sportive, precum si prin initierea unei actiuni de mentinere a curateniei mediului in care ne desfasuram

activitatea, cu ajutorul familiei(parinti, bunici- voluntari).

Odata finalizata curatenia generala, fiind si in perioada premergatoare sarbatorilor pascale, nu am omis partea ce tine de spirit, copiii participand la o slujba de sfintire tinuta in ultima zi a programului, urmata de pregatirea in cadrul unui atelier de pictura a unor decoratiuni specifice acestor sarbatori, dedicate parintilor.

Acum, ca a venit vacanta, asteptam iepurasul de Paste multumiti!Va dorim si voua sarbatori fericite!

Clasa "O"

Lunga tranzitie a invatamantului romanesc pare ca ar vrea sa se incheie din moment ce chestiunea clasei" O " va deveni , in sfarsit realitate. De ce spun asta? Poate pentru ca noua lege a invatamantului , schioapa si perfectibila, pune in fapt o prevedere despre care se vorbea inca inante de votarea vechii legi, acum abrogata.

E mult de lucru cu cei mici, dar si mai mult cu cei mari!

Parintii s-au "prins" ca lor li se cuvine totul, sunt suverani in a hotari la ce scoala-si vor da plozii . De parca ei sunt cei ce pot stabili care-i cea mai buna scoala, care-i cel mai bun invatator...

Dar au ei si instrumentele necesare in a evalua o scoala, un invatator ? In afara de "retelele" vechi de socializare (a se citi "clasica barfa" si " vorba dusa din gura in gura"), putini sunt cei care pot aprecia obiectiv o scoala si pe dascalii ei.

Si totusi, merita sa-ti faci mutatie, sau, si mai rau, sa divortezi, doar pentru a accede la o asa-zisa scoala de top?

Ce nu stiu parintii este faptul ca toate aceste manipulari nu fac decat sa supuna stresului inutil pe cei mici , ei insisi supunandu-se stresului , nu doar pana la prinderea locului in scoala mult laudata ci si in anii ce vor urma, dusul si adusul zilnic la sau de la scoala fiind destul de greu daca mai ai si un jobb .

Scoala primara este scoala copilariei , psihologii recomandand ca ea sa se afle cat mai aproape de casa parinteasca. Doar asa micul scolar va fi sigur pe el , dupa prima zi mergand neinsotit la scoala, fapt ce-i va spori nu numai increderea in fortele proprii ci si respectul de sine.

Despre sindicat , sindicalisti si lideri

Nu prea imi sta in fire sa spun oamenilor ceea ce ar vrea ei sa auda, pentru ca nu-mi permit sa trec cu vederea peste realitatea traita zi de zi.

Asa s-a intamplat deunazi, cand, citind pe unul din blogurile pe care le urmaresc din motive strict profesionale, am adaugat un comentariu in care, conform principiilor mele, am incercat sa-mi spun parerea, si...nu tocmai din pozitia neavenitului.

Poate as fi meritat totusi un strop de respect .

Dar nu, nu e posibil cand ai interlocutori ce vor sa auda discursuri frumoase chiar daca sunt despre neputinta( nu, nu-i zic incompetenta, pentru ca nu pot fi citite de unii ce ocupa anumite functii de la inaltimea carora asteapta doar aplauze si laude, functii platite de altfel din cotizatiile muritorilor/sindicalistilor de rand care i-au imputernicit sa ii reprezinte si sa le apere interesele, nu sa-i jigneasca).

E pacat ca dupa atata tam-tam facut pentru a arata ce apriga e lupta lor cu ticalosii de la putere, pe care promit sa-i distruga in fratietate cu opozitia, gasesc in comentatorii in disonanta cu ei alti ticalosi, trepadusi, diversionisti, etc.